IOAN VASIU: Când și în ce împrejurări ați pășit prima dată în TVR?
ALEXANDRA CEPRAGA: „Pe vremea mea”, cum se spune, Radio-ul și Televiziunea erau una și aceeași instituție, plină de personalități artistice excepționale. Am avut bucuria să pășesc în această instituție de marcă la vârsta de 12 ani. Atunci am intrat, printr-o selecție, evident, în Corul de copii al Radioteleviziunii Române. A fost cea mai bună școală de muzică și de viață și de acolo a încolțit în sufletul meu curiozitatea și pasiunea pentru ceea ce se întâmpla în cabina din care, la înregistrări, primeam indicații și sfaturi artistice.
I.V.: Câți ani din viața dumneavoastră i-ați dăruit Televiziunii Române?
A.C.: Pasiunea a rămas, asa încât, studentă fiind la Conservatorul „Ciprian Porumbescu”, azi Universitatea Națională de Muzică, am efectuat „practica în producție” la Radio și, în ultimul an de studenție, am fost solicitată să fiu regizor muzical colaborator. A fost începutul unei vieți profesionale minunate, care, până acum, a adunat 50 de ani.
I.V. : Care sunt cei mai importanți oameni de televiziune alături de care ați lucrat în decursul anilor?
A.P.: Colaborarea cu artiștii care, din dorința de a fi cât mai buni, să se deschidă și să arate ce e mai frumos în ei îmi place cel mai mult! Am avut bucuria ca, la 22 ani, când am terminat facultatea, să fiu cooptată și de Televiziune, unde era un Studio muzical excepțional! Sutele de înregistrări, cu orchestre, cântăreți și actori, există, sub semnătura mea, în fonoteca Radiodifuziunii. În Televiziune a apărut un nou miraj – ceea ce transpuneam pe bandă se exprima și prin imagine! Fascinant! Am avut bucuria să colaborez cu mari nume din istoria televiziunii, începând cu Alexandru Bocăneț, Titus Munteanu, Aurora Andronache, Ioana Bogdan, Eugen Dumitru, Ovidiu Dumitru, Marioara Murărescu – Doamne, câte nume de valoare ar trebui să enumăr! Realizatori și redactori care mi-au dat credit și considerație pentru ceea ce am realizat ca regizor muzical. Atunci, chiar dacă lucram pentru redactorii care erau la concurență – care să facă o emisiune de divertisment mai bună decât celălalt – atmosfera era de prietenie și de respect reciproc. Se căutau soluții inedite, pentru a cuceri publicul telespectator. Dacă la vremea aceea ar fi fost mijloacele artistice susținute de tehnica actuală, cred că ar fi fost minunat, dar… fiecare perioadă… cu ale ei. Totuși, iată, toate reluările emisiunilor de atunci au același impact plăcut asupra telespectatorilor – ba îmi permit să spun că multe producții de atunci nu pot fi atinse ca valoare, chiar dacă tehnica pe sunet sau pe video oferă posibilități incomparabile.
I.V.: După părerea dumneavoastră, prin ce diferă televiziunea de astăzi față de televiziunea dinainte de 1989?
A.C.: Deși până în 1989 programul era limitat ca număr de ore, producțiile de divertisment erau de un înalt profesionalism. De ce să nu recunoaștem că televiziunile private care au apărut după 1989 au fost create de oameni din TVR.
În timp, Televiziunea natională a schimbat mulți președinți și a evoluat prin prisma fiecăruia. Divertismentul a fost marginalizat, în ciuda faptului că reprezenta o „evadare” a telespectatorului, după o zi încărcată de probleme și-a mers pe programe informative, sociale, dezbateri politice… Nu pot să mă pronunț apropos de această direcție nouă a televiziunii, dar știu că încă sunt oameni în TVR care sunt excelenți în realizarea unor programe artistice de calitate. Aș fi vrut ca Televiziunea Română să fi menținut niște programe pe care alte televiziuni naționale, din alte țări, le promovează și le susțin. Mă refer la Festivalul Mamaia. FESTIVAL NATIONAL, care promova MUZICA ROMÂNEASCĂ, în care compozitorii se întreceau în a compune muzică cât mai bună, iar concursul de Interpretare aducea tineri cu voci deosebite. Am lucrat cu plăcere, aproape la toate edițiile, începând cu 1976. Nu mai spun de Cerbul de Aur, festival de înaltă clasă, care în anii 1990 a fost decretat CEL MAI BUN FESTIVAL DIN EUROPA, lucru certificat și prin prezența multor vedete de talie mondială, care au acceptat să ofere recitaluri de exceptie. Lista este emoționantă. Mă bucur și sper din tot sufletul ca Festivalul GEORGE ENESCU să rămână! La toate aceste festivaluri mi-am adus umilul meu aport, cu suflet cu tot.
În prezent, deși sunt la pensie de niște ani buni, încă sunt solicitată să colaborez, așa că activitatea mea nu a încetat. Legătura cu televiziunea, „mon amour’, nu s-a stins și nu se va stinge! Televiziunea va rămâne iubirea mea, până la sfârșit!
Interviu consemnat de Ioan Vasiu/ UZPR