Scurgeri de informații care au șocat lumea

În iarna anului 1943, un tânăr fără adăpost pe nume Glyndwr Michael s-a considerat atât de lipsit de valoare, încât a decis să-și ia viața, ingerând otravă de șobolani, singur, într-un spital abandonat din Londra. Nu și-ar fi putut imagina niciodată că la scurt timp după moartea sa va primi onoruri militare și va pune bazele unei victorii militare care a transformat în cele din urmă cel de-Al Doilea Război Mondial. Cadavrul lui Glyndwr a fost recuperat de la o morgă și transformat cu minuțiozitate în cel al maiorului William Martin. Apoi, cu o geantă plină de documente fictive, acte de identitate și efecte personale lăsate asupra persoanei sale, a fost aruncat în mare, în largul coastei de sud a Spaniei, înainte ca mareele favorabile să ducă la descoperirea sa de către pescari, câteva ore mai târziu. Documentele fictive făceau aluzie la o viitoare invazie aliată a Greciei ocupate de naziști, informații valoroase pe care regimul fascist aflat la conducerea Spaniei a fost bucuros să le împărtășească Gestapo-ului. Această „scurgere” a fost atât de convingătoare, încât vestea a ajuns în cele din urmă la Hitler însuși, care a repoziționat un număr mare de trupe, divizii Panzer și submarine în Grecia și Europa de Est, lăsând adevărata țintă a Siciliei relativ nepăzită și mai ușor pentru forțele aliate s-o invadeze.
Această cascadorie incredibil de ambițioasă a permis Aliaților să câștige un punct de sprijin în Italia, care a fost o piatră uriașă spre răsturnarea lui Mussolini.
La 16 iulie 1945, președintele American Truman a primit un apel care îl informa că prima bombă atomică a fost testată cu succes. Stalin și-a dorit imediat noua armă. Un om de știință pe nume Klaus Fuchs, fizician german care a lucrat la Los Alamos cu o echipă britanică la Proiectul Manhattan, a scurs informații prețioase către URSS, care i-au ajutat pe sovietici să-și accelereze programul atomic.
În octombrie 1969, Daniel Ellsberg era un fost pușcaș marin care lucra la un studiu ultrasecret al Pentagonului despre implicarea SUA în războiul din Vietnam. Ellsberg a reușit să fotocopieze aproape 7.000 de pagini de informații, apoi l-a contactat pe Neil Sheehan, la The New York Times și, în cele din urmă, prima parte a poveștii adevărate despre războiul din Vietnam a fost publicată pe 13 iunie 1971. Două zile mai târziu, sub instrucțiunile președintelui Nixon, avocații guvernamentali au încercat să blocheze ziarul, sub pretextul securității naționale. La doar câteva zile, însă, The Washington Post a primit și o copie a documentelor de la Ellsberg și a decis să le publice.
În iulie 2003, Valerie Plame a fost expusă ca agent sub acoperire CIA specializat în arme de distrugere în masă. Soțul lui Valerie a fost Joseph Wilson, un fost ambasador căruia i s-a cerut să investigheze afirmațiile privind achiziția nucleară pusă în seama lui Sadaam Hussein. El a găsit teoriile extrem de improbabile și a transmis un raport onest CIA și altor agenții în februarie 2002. În iulie 2003, Wilson a scris un articol de opinie în care critica administrația Bush pentru că i-a ignorat constatările și chiar a sugerat că războiul a fost condus. sub pretexte false. Câteva zile mai târziu, The Washington Post a publicat un articol care dezvăluie identitatea Valeriei Plume, punându-i în mod deliberat contactele, familia și prietenii în pericol. Wilson a acuzat că aceasta a fost o răzbunare directă pentru dezvăluirile sale.
În octombrie 2010, Wikileaks a publicat aproape 400.000 de rapoarte de teren ale Armatei SUA și le-a împărtășit numeroaselor organizații media internaționale din întreaga lume. A fost cea mai mare scurgere de informații militare înregistrată vreodată. Pentagonul a reacționat condamnând scurgerea, Wikileaks a răspuns declarând că a șters toate numele care ar putea duce la represalii și că publicul are dreptul să cunoască amploarea completă a implicării ambelor națiuni în război.
În 2016, un insider neidentificat a scurs milioane de documente interne care au expus o rețea globală de sute de politicieni și oficiali publici care au făcut afaceri cu fosta firmă de avocatură offshore din Panama și furnizor de servicii corporative Mossack Fonseca. Personalități publice din peste 50 de țări au fost acuzate de corupție și spălare de bani. Dezvăluirile au dus și la demisia președintelui Islandei, după ce acesta a fost expus într-un interviu TV dramatic. Alte personalități importante prezente în documente sunt regele Arabiei Saudite, apropiați ai președintelui rus Vladimir Putin, despre care s-a dovedit că conduc o rețea de spălare a banilor de mai multe miliarde de dolari și mulți, mulți alți demnitari de rang foarte înalt. Implicațiile Panama Papers sunt încă descifrate, deoarece masa mare de date care a fost scursă necesită ani pentru ca toate conexiunile și legăturile dintre diferitele companii fictive să poată fi pe deplin înțelese.
Documentele Pandora constau într-o colecție de aproape 12 milioane de fișiere publicate în octombrie 2021. Numeroși lideri mondiali și personalități publice au fost din nou implicați în documentele dezvăluite, inclusiv regele Abdullah al Iordaniei, familia conducătoare a Qatarului, fostul prim britanic Tony Blair, președintele rus Vladimir Putin, precum și mulți alții. Prin tehnici similare descrise în Panama Papers, sume enorme de bani au fost mutate în întreaga lume, adesea pentru achiziții de proprietăți, într-un mod conceput pentru a evita plata impozitelor, ascunzând în același timp identitățile celor din spatele tranzacțiilor. La fel ca în cazul Panama Papers, adevărata amploare a rețelei de informații va fi deslușită și ordonată peste mai mulți ani.