Gigore Radoslavescu, colonel în rezervă, ziarist militar, președintele Filialei Iași a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, este o voce puternică în presa românească, nu doar a presei militare, pe care a servit-o o viață, începând cu postura de corespondent al ziarului „Apărarea patriei” și parcurgând toate etapele ierarhiei presei militare, până la cea mai înaltă, de director al Trustului de Presă al Armatei României.
Publicist și istoric militar, cu studii militare și civile în țară și în străinătate, Col. (r) Grigore Radoslavescu a slujit Cuvântul și Adevărul, cu responsabilitate și onestitate, calități dovedite prin cărțile și articolele publicate, care i-au adus și recunoașterea prin numeroasele ordine și medalii primite, inclusiv din partea Președintelui României. A fost și este un susținător al respectării deontologiei profesionale a ziariștilor, dezavuând atitudinea unora dintre aceștia, care sunt aserviți diverselor structuri politice sau economice. De o vreme s-a stabilit la Iași, unde consideră că activează și acum ziariști foarte buni, care se dedică unor fenomene serioase de cultură, patriotice.
În ultima perioadă, considerând că „Fără Dumnezeu, lumea este în război”, s-a dedicat scrierii cărților din domeniul istoriei bisericilor și mănăstirilor, a unor monografii importante pentru istoria Moldovei, fiind recunoscut drept autor istoric specializat la Mitropolia Moldovei și Bucovinei. Condeiul său, dăruit din plin cu har, puterea de muncă extraordinară, acribia cercetătorului, capacitatea de selecție și de organizare a unui imens material de studiu parcurs în documentarea pentru o carte, se observă în multiplele apariții editoriale (volume cuprinzând între 150 și cca 700 de pagini). Redăm doar un exemplu: Colecția„ Ortodoxie și sănătate” cuprinde cca 30 de titluri apărute între anii 2007-2022 semnate de autor, unele în colaborare cu alți autori. Evidențiem „Ortodoxia în contextul mondialismului ocult. Abordare pastorală și bioetică” și „Sfânta Treime între dogmă, model de viață și actualitate. Catedrala parohială Sfânta Treime Vatra Dornei, istorie, dinamism și atitudini ecleziale” în două volume – peste 1000 de pagini, realizate împreună cu pr.dr. Mihai Valică, dar și eseurile din viața militarilor, reunite sub un titlu inspirat „Tabletele mele necenzurate, sub povara cernelii”.
Pentru frumusețea și sensibilitatea rostirii redăm o secvență din mărturisirea autorului: „Ce lucru trebuie să înfăptuiască un om, care să dăinuiască pentru veșnicie? (…) Ceea ce îmi rămâne este să scriu cu degetul pe apă cuvinte. Apa le va pune în adânc și iarăși le va scote la suprafață mereu și mereu, ca umbra care le atinge lucrurile, le ia forma, dar nu le mișcă din loc. Greutatea cernelii pe hârtie este greutatea amintirilor mele”( coperta a IV-a ).
O primă urmare a călătoriei autorului la Muntele Athos s-a concretizat în volumul ,,Creștinul, pelerin în călătorie”, care s-a dorit a fi „ o carte de căpătâi pentru tot pelerinul, la toată vremea și pentru tot creștinul, la toată Rugăciunea”, dedicată rugăciunii, răspunsurilor la întrebările pelerinului privind înțelegerea ortodoxiei și a tainelor practicilor bisericești, a rostului posturilor și precizării locurilor de pelerinaj unde se află Sfinte Moaște.
Volumul recent ,,Maica Domnului în Icoanele făcătoare de minuni ale Maicii Domnului. Evlavie. Închinare. Rugăciune.” Realizat ca ,,Pelerin în Muntele Athos” este de o complexitate uimitoare, din perspectiva informațiilor puse la dispoziția oricărui cititor, a muncii uriașe pentru documentare, a structurării și ordonării unui material apt să determine înțelegerea puterii creștine, să determine sentimente de apartenență la lumea creștină ortodoxă, chiar necesitatea de a deveni buni creștini. Cuprinzând 385 de pagini, cartea exprimă bucuria autorului de a fi văzut aceste icoane, bucurie pe care o împarte cu cei care nu vor putea merge la Sfântul Munte, cu femeile care nu au acces în aceste locuri, potrivit regulilor ahtonite. Lucrarea este prefațată de Preot prof.dr.doc. Mihai Valică de la Catedrala „Sfânta Treime” din Vatra Dornei, un preot înțelept și dăruit, care întărește valoarea lucrării, apelând la explicații și versete biblice doveditoare. Considerând că demersul col. Radoslavescu este „o șansă de a cunoaște formele de manifestare a iubirii Maicii Domnului față de noi”, redând chipul „Maicii eterne”, distinsul preot ne îndeamnă să nu o necinstim, Ea fiind „ mijlocitoarea și rugătoarea” pentru noi în fața lui Dumnezeu.
Din capitolul I „Maica Domnului în iconografia Muntelui Athos” înțelegem ce este de fapt icoana ( nu oricine poate picta icoane, iconarii sunt înduhovniciți ), suntem informați cu istoricul reprezentării prin icoane, aflăm care este cea mai veche icoană de la noi din țară, și anume „ Viața Preasfintei Fecioare Maria”, care se găsește la Mănăstirea Neamț și este pictată cu peste 1300 de ani în urmă. Impresionează surprinderea tuturor aspectelor„ mariologice” și a apelativelor biblice și liturgice privind Preacinstirea Sfintei Fecioare.
Privite din punctul de vedere a unui laic, sunt extraordinare metafore, de o profunzime spirituală nebănuită, dar sunt explicate de către autor. La Athos sunt 20 de mănăstiri, nominalizate de autor în capitolul al II-lea, vreo 12 schituri și o mulțime de chilii monahale ortodoxe, având hramul„ Schimbarea la Față a Domnului”.
Autorul consideră drept „creație supranaturală” creștinarea Muntelui Athos care reprezintă „ Școala cea mai înaltă a ortodoxiei”, realizând și o asemănare între acesta și Ceahlăul nostru „ Muntele Sfânt al românilor” și catedrală a sihaștrilor moldoveni. Pentru toate mănăstirile de la Sfântul Munte, autorul oferă informații despre icoanele făcătoare de minuni, despre sfinții venerați, alte icoane importante, dar și despre așezarea geografică, istoric, viață monahală și ctitorii românești.
Aflăm că principii români au salvat multe ctitorii ( în Anexe sunt citați toți binefăcătorii români, printre cei mai darnici fiind Ștefan cel Mare, Alexandru Lăpușneanul, Petru Rareș, Constantin Brâncoveanu, dar și mari boieri). În capitolul al V-lea, autorul ne poartă pe la toate icoanele făcătoare de minuni ale Maicii Domnului din locuri sfințitoare din lume , inclusiv din România.
Denumirea icoanelor este dată de minunile săvârșite, (explicate de autor), o altă tipologie fiind realizată după așezarea Pruncului. Citim istorii minunate despre proveniența icoanelor, cele mai multe găsindu-se în Rusia și Grecia, despre obștile monahale de la respectivele așezări, despre istoria bisericilor, despre iconari și chiar îndrumări privind traseele de urmat pentru a ajunge în aceste locuri. Lăcașurile de cult unde se află în România icoane făcătoare de minuni sunt prezentate pe județe. Subliniem valoarea anexelor, despre tot ce înseamnă Muntele Athos – fondarea mănăstirilor și schiturilor, despre schituri, hramuri, numărul monahilor ( cca 1800, din care 140 români), sfinți, moaște, icoane făcătoare de minuni. Sunt explicați termeni bisericești, impresionează consistența bibliografiei. Valoarea inestimabilă a lucrării rezidă și din planșele ce redau chipul Maicii Domnului din iconografia de la Muntele Athos, din icoanele făcătoare de minuni din mănăstiri și biserici, care impresionează pe creștinul rugător, dar și pe specialiști și iconari.
Bogăția de informații și de hrană spirituală ce se regăsește în acest volum nu poate fi cântărită; cred că puțini sunt cei care se încumetă să parcurgă un drum asemănător. Învățăturile creștine și cultura generală care o poate dobândi cititorul merită osteneala lecturii, iar autorul, toată gratitudinea și recunoștința.
Colonelul Grigore Radoslavescu a realizat, și cu această carte, un lucru care să rămână pentru veșnicie și nădăjduim că ne va mai oferi și alte plăcute surprize.
prof. Paraschiva ABUTNĂRIȚEI