Mediul de afaceri românesc, zguduit de atâtea și atâtea majorări de prețuri, se confruntă cu o criză a forței de muncă fără precedent în istoria postdecembristă. Nu o singură dată, oamenii de afaceri au semnalat această tendință de emigrare a meseriașilor buni către țările din Occident. Au fost la un moment dat câteva facilități timide menite să încurajeze menținerea meseriașilor buni înțară, dar acestea nu au fost convingătoare, iar multe firme românești au rămas fără meseriași buni. Mai nou se discută despre obligativitatea administratorilor de firmă de a oferi salarii attractive în mod real, fără alte ,,premii” pe care meseriașii le primeau în fiecare lună pentru a fi suplimentate veniturile. Dacă se va aplica această ,,strategie fiscală” insuficient fundamentată, foarte multe firme din domeniul construcțiilor, și nu numai, vor ajunge în pragul falimentului.
Un om de afaceri din domeniul construcțiilor a afirmat că prețurile la materiale au crescut incredibil de mult, iar beneficiarii vor să negocieze manopera pentru a-și ajusta cheltuielile. Asupra mediului de afaceri din construcții se prefigurează două ,,presiuni”: una fiscală și una venită din partea beneficiarilor negociatori. Bugetul unei firme se constituie exclusiv din banii de manoperă. Dacă banii proveniți din manoperă sunt puțini, spunea omul de afaceri, nu putem oferi salarii atractive, după cum vor unii decidenți lipsiți de o documentare minuțioasă, iar pe deasupra trebuie să fie onorate ,,dările la stat” și alte cheltuieli. În aceste condiții, perspectivele sunt sumbre pentru mediul de afaceri românesc. Meseriașii buni, care au mai rămas, vor pleca în străinătate, unde vor primi salarii de 3.000-4.000 de euro, în timp ce la noi abia dacă primesc în medie 4.000 de lei. Dacă mai pleacă și acești meseriași, multe firme particulare românești vor da faliment, iar încasările la bugetul consolidat al statului se vor diminua considerabil.
Ciudat rămâne faptul că nu există o comunicare constructivă între decidenți și reprezentanții mediului de afaceri din România. Regândirea unor coordonate fiscale în baza unor cauze nefaste din domeniul afacerilor poate că ar putea stopa indirect migrația forței de muncă. Am întâlnit oameni de afaceri care spuneau că soluții ar exista, dar nu există o receptivitate eficientă din partea celor aleși, care ar putea face demersuri pentru efectuarea unor amendări ale legilor. Dincolo de aceste probleme legate de imposibilitatea unor administratori de firme de a oferi salarii mai mari meseriașilor buni, apar sporadic și controalele, care se lasă cu amenzi mai mult sau mai puțin nefaste pentru profitul firmelor de construcții. Cel puțin așa susțin unii oameni de afaceri din domeniului construcțiilor. Ei mai atrag atenția că un control ar trebui să aibă o dublă misiune legalizată, aceea de ,,îndrumare și control”. În unele țări din Occident, controalele au rolul de a îndruma firmele respective în vederea corectării unor neconcordanțe între cadrul legal și munca efectivă. Abia după al doilea sau al treilea control, dacă nu s-a remediat deficiența constatată, se lasă cu o amendă.
Unii meseriași sătmăreni, care au lucrat prin țările dezvoltate din Europa, au povestit că acolo firmele de construcții au un cadrul legal de impozitare, special, aparte, în comparație cu ale domenii ale mediului de afaceri. Administratorul firmei plătește o taxă anuală, iar mai apoi acesta își gestionează banii în funcție de nevoile firmei: achiziții de materiale, unde este cazul, scule, salarii, consumabile, utilități… Oamenii sunt lăsați să lucreze, pentru că, indiferent cum sunt plătiți meseriașii, banii ajung pe piață, crește consumul și implicit încasările la bugetul statelor respective. La noi, fiscalitatea este inadecvată, iar administratorul firmei ,,după ce trage linie la sfârșit de lună, iese cu indulgență în zero”. Omul nostru de afaceri, despre care v-am vorbit mai devreme, ne-a spus că ,,până în 2010 afacerile din construcții au mers foarte bine”. După aceea au avut loc tot felul de schimbări ale Codului fiscal, iar presiunea unor prevederi legale a fost ,,neproductivă” pentru evoluția firmelor din domeniul construcțiilor. Nu mai departe, tot un om de afaceri de pe plaiurile sătmărene, administrator de firmă de construcții, a povestit că a fost nevoit să închidă firma deoarece tot ce câștiga se ducea pe salarii, alte cheltuieli și ,,dările la stat”. Pentru a-și câștiga existența, s-a angajat șofer la o firmă care se ocupă de transportul de călători, iar meseriașii cu care a lucrat au plecat în străinătate sau lucrează la diferite firme din domeniul afacerilor sătmărene. ,,Dacă ar exista un cadru fiscal mai relaxat”, spunea un mare patron din Satu Mare, „atunci noi am avea posibilitatea să dăm salarii mari angajaților, care nu ar mai fi nevoiți să plece în străinătate. Adevărul este că ar fi nevoie de o analiză economică riguroasă, ancorată în realitățile mediului de afaceri românesc și abia atunci s-ar putea creiona un sistem fiscal eficient și atractiv deopotrivă pentru oamenii de afaceri și bugetul statului. Dar cine să se ocupe de această criză a forței de muncă din mediul de afaceri, în condițiile în care politicienii noștri nu reușesc să se ,coaguleze pentru a forma un Guvern stabil în România? Cine pune bețe-n roate?!”.
…în toate…
Dumitru Țimerman