Jurnaliștii ucraineni nu au raportat doar atacurile de zi cu zi ale forțelor ruse în țara lor, ci au colectat și dovezi și mărturii despre crimele de război comise de armata Federației Ruse, pentru a construi o imagine mai largă a strategiilor violente ale Kremlinului. „Nu este o problemă în Ucraina să găsești oameni care să poată vorbi despre crimele de război pe care le-au văzut. Practic, în fiecare sat sau oraș în care au fost trupele ruse, oriunde au ocupat, există incidente despre care credem că ar putea constitui crime de război. Deci, din păcate, martorii nu sunt greu de găsit”, afirmă Angelina Kariakina, cercetător pentru The Reckoning Project, o organizație care reunește jurnaliști cu experiență și experți juridici pentru a documenta posibile crime de război și pentru a colecta mărturii de la martori, pe care le folosesc și pentru a produce rapoarte aprofundate pentru presa ucraineană și internațională.
De la debutul invadării Ucrainei de către Rusia, Proiectul Reckoning a generat reportaje puternice, uneori îngrozitoare, despre detenția și exilarea forțată a copiilor ucraineni în Rusia, torturarea civililor ținuți de forțele de ocupație și loviturile aeriene asupra civililor la o gară și un centru commercial, despre care Procuratura ucraineană consideră că ar putea constitui crime împotriva umanității. Kariakina, care lucrează și ca producător de știri pentru postul public ucrainean Suspilne, a declarat că acum dezvoltă o investigație despre bombardarea maternităților: „Rusia a făcut acest lucru și în Cecenia, și în Siria și le practică din nou în Ucraina. Și nu au fost niciodată aduși în fața justiției pentru asta”. Membrii Reckoning consideră că Rusia lui Vladimir Putin a folosit tactici similare în toate războaiele sale, țintind în mod deliberat civilii și încălcând legea internațională cu impunitate și susțin că crimele comise nu sunt incidente aleatorii, ci o parte integrantă a strategiei militare a Rusiei, uciderea, tortura și violul fiind metode utilizate sistematic pentru a atinge obiectivul Kremlinului: subjugarea Ucrainei.
Cercetătorii Proiectului Reckoning transmit, de asemenea, materiale procurorilor. Ei folosesc un chestionar special atunci când intervievează martorii, pentru a crește probabilitatea ca aceștia să poată fi utilizați de procurori în anchetele lor. „Este nevoie de multă sensibilitate atunci când intervievăm martorii traumatizați și supraviețuitorii atacurilor, dar mulți doresc ca poveștile lor să fie auzite. Cred că majoritatea oamenilor care vorbesc cu noi chiar au speranță în dreptate”, detaliază Kariakina.
Pericole considerabile
Procuratura ucraineană a înregistrat până acum aproape 100.000 de crime de război și zeci de procese ale soldaților ruși au început în toată Ucraina, preponderent în absența inculpaților, pentru infracțiuni precum viol, crimă, tortură și tâlhărie, notează balkaninsight.com. Un număr de 15 combatanți ruși capturați au fost condamnați în timp ce erau prezenți în instanță, potrivit unui raport al Justice Info.
Dar construirea unor dosare complexe împotriva comandanților de nivel superior și a oficialilor politici pentru crimele comise la ordinele lor va fi mult mai dificilă și va dura mult mai mult, în timp ce cea mai mare provocare dintre toate va fi întocmirea unui caz care duce până la vârf – la președintele Putin însuși.
Jurnaliştii şi activiştii pentru drepturile omului care investighează atrocităţile se confruntă ei înşişi cu pericole considerabile, după cum a relevat recent uciderea autoarei şi cercetătoarei în crime de război Victoria Amelina. Scriitoarea a murit după ce a fost rănită într-un atac cu rachete rusești asupra unui restaurant din orașul Kramotorsk, din estul Ucrainei; atacul care a ucis-o pe ea și pe alți 12 a fost, de asemenea, o crimă de război, cred activiștii pentru drepturile omului.
Când a fost ucisă, Amelina lucra pentru Truth Hounds, o organizație care furnizează dovezi autorităților judiciare ucrainene pentru a putea fi utilizate în urmăriri penale. Una dintre cele mai recente investigații ale Truth Hounds s-a concentrat pe uciderea jurnalistului elvețian Guillaume Briquet, într-o ambuscadă rusească. Briquet a fost unul dintre cei 15 jurnaliști și lucrători media care au fost uciși până acum în timp ce relatau despre invazia rusă.
În afară de pericolul fizic, jurnaliștii ucraineni se confruntă cu obstacole semnificative în relatarea despre război, deoarece nu pot aduna informații în zonele ocupate în prezent de Rusia.
„Vinovații vor fi aduși în fața justiției”
Kiev Independent a înființat o unitate de investigare a crimelor de război la începutul acestui an, pentru a evidenția modul în care crimele comise de forțele ruse sunt organizate și intenționate. Primul documentar al unității de investigații, „Dracinat”, a fost lansat recent. Concentrându-se pe problema miilor de copii ucraineni care au fost deportați forțat în Rusia și, în unele cazuri, puși spre adopție, documentarul urmărește familiile care încercau cu disperare să-și recapete copiii. Documentarul Kyiv Independent stabilește, de asemenea, numele unora dintre oficialii din teritoriile Ucrainei controlate de ruși care au fost complici la răpiri. „Înregistrăm interviuri cu victime și martori și, dacă își amintesc numele unui soldat rus, folosim rețelele sociale rusești și îi căutăm pe toți oamenii cu acest nume. O altă modalitate este atunci când avem niște fotografii sau videoclipuri sau înregistrări ale camerelor de supraveghere și folosim instrumente digitale speciale pentru a căuta imagini în rețelele de socializare pentru a identifica acești oameni”, explică Yevheniia Motorevska, care conduce Unitatea de investigare a crimelor de război de la Kiev Independent.
Avocatul penal internațional Wayne Jordash de la Global Rights Compliance, care a reprezentat inculpați la Tribunalul Penal Internațional pentru Fosta Iugoslavie și în prezent consiliază și sprijină Parchetul General ucrainean, a subliniat că construirea unui dosar penal este mai complicată decât a colecta interviuri de la supraviețuitori și martori oculari, ceea ce fac în mare parte jurnaliştii. Dar aceștia pot fi utili acuzării prin colectarea de probe și localizarea martorilor ocular. „Apoi, acest lucru poate fi transmis autorităților de urmărire penală, care pot apoi să folosească acele informații pentru a-și putea conduce mai bine propriile investigații”, punctează Jordash. „Știu că nu va fi rapid, știu că va dura ani, dar cei care se fac vinovați de crime de război vor fi aduși în fața justiției. Iar jurnaliștii vor contribui la asta”, conchide Motorevska. (redacția UZPR)
Foto: Wikipedia