Victoria Jane Nuland, subsecretar pentru afaceri politice, pleacă – prin demisie – de la Departamentul de stat al Statelor Unite. ,,Ducă-se!’, ’ar spune Daniil Harms, scriitorul avangardist sovietic, rudă literară a lui Urmuz al nostru, mort de foame într-un ospiciu- închisoare din Leningrad-Sankt Petersburg, în 1942.
Gubernia țaristă Basarabia, locul de origine al bunicilor paterni
Când am văzut-o prima dată la București, între liderii noștri politici – prin anii 2014- 2015 – m-am dus cu gândul la Ana Pauker în vizită printre colhoznicii din Bărăgan, în primii ani ai „obsedantului deceniu’’. Apoi mi-am dat seama că fără o asemenea prestanță și autoritate ar fi venit degeaba în capitala României. De fapt, între Ana și Victoria exista un fir geografic pe care l-am descoperit studiid biografia doamnei Nuland. Bunicii din partea tatălui, evrei ruso-moldoveni, emigrau în Lumea Nouă din gubernia țaristă Basarabia, la începutul secolului XX când se întețiseră pogromurile în imperiul vecin. Înainte cu câțiva ani, la câteva zeci de kilometri distanță dar în Regatul României, în județul Vaslui, se născuse o fetiță pe nume Ana (Hannah) Robinsonhn, Pauker după căsătorie. Mai târziu, ambele femei au avut de-a face cu afacerile externe în țarile lor. Mai mult, tatăl Victoriei a fost un medic cunoscut în Statele Unite, iar Ana dorea și ea să fie medic și poate ar fi reușit să termine facultatea la Geneva, dacă nu apuca drumul marxismului. Care a dus-o într-o fundătură.
Comisarul Nuland vine la București
Gurile rele spun că în România, Victoria Nuland a făcut mai mult bine decât rău. Dar, cum spunea Voltaire despre un rege al Prusiei ,,binele l-a făcut rău iar răul l-a făcut bine’’. Prin acțiunile, presiunile și mecanismele pe care le-a pus în mișcare ne-a scăpat de unii corupți, dar nu și de corupție, deși și-ar fi dorit. La plecare, lăsa totul în regulă. Regula dânsei, binențeles. Când revenea își găsea directivele traduse în românește după manuale dâmbovițene. Justiția era doar pentru unii. Ca și votul cenzitar pe vremea lui Caragiale. „Corupția – obișnuia să spună – este o chestiune de securitate. Oferă pârghii pentru pătrunderea unor influențe străine, răuvoitoare în țara voastră’’. Că bine zicea. Roșia Montană, Slatina, vaccinurile – toate cu rădăcini în străinătate. Și multe altele.
O demisie cu cântec
„Mandatul Victoriei încoronează trei decenii și jumătate de serviciu public sub conducerea a șase președinți și zece secretari de stat’’, a subliniat Antony Blinken la începutul acestei luni anunțându-i demisia ,,peste câteva săptămâni’’. ,,Idele lui martie’’… în variantă modernă. De fapt, nu Blinken ar fi trebuit să vorbească ci chiar doamna Nuland dar între ei doi, apa prieteniei era mereu tulbure. Helen Andrews, columnist al influentului săptămânal American Conservative, publicație apropiată secretarului de stat, o caracterizează pe Nuland în termeni de o excesivă duritate: „merita să plece pe ușa din dos, nu prin demisie condiționată pentru că i-a fost refuzată promovarea’’. Promovarea ar fi însemnat poziția a doua în Departamentul de stat rămasă liberă după demisia lui Wendy Sherman în 2023 căreia Toria – cum îi spun apropiații – îi ținuse locul vreme de 6 luni. Dar, vorba românului: ,,nu-i pentru cine se pregătește’’. ,,Cuplul Biden-Blinken’’ l-a preferat pe Kurt Cambpell, expert în probleme privind politica externă a Chinei. Acesta fusese confirmat de Senat la 9 februarie. Fără a fi un diplomat cunoscut în mediile politice americane, pentru el au votat 92 de senatori și doar 5 s-au opus. Cei care l-au promovat știau că jucase un rol crucial în elaborarea și implementarea conceptului strategic „Pivot to Asia’’ al lui Obama, continuat cu „Strategia Indo-Pacific’’ a lui Joe Biden. Este cel care a regizat crearea blocului militar antichinez AUKUS și componenta de forță a structurii QUAD, despre care am scris în paginile publicației noastre. Nuland știa încă de la sfârșitul anului trecut că nu va obține promovarea.
„Nu intenționez să lucrez pantru Campbell’’, ar fi afirmat Toria față de un membru al staff-ului său, citat de presă. Totuși, în ianuarie când știa deja că fusese omisă de la promovare – era la Kiev asigurându-se că Zelenski îl demite pe generalul Zalujnîi. Mai în umbră, mai pe față, Nuland a urmărit dosarul ucrainean încă din 2014, intervenind atunci când credea necesar. Excepție face perioada 2017-2021, când la Casa Albă a fost Donald Trump. Asupra acestui aspect voi reveni în partea a doua a articolului.
George Miloșan
Foto: Wikipedia