Știu, suntem, cu toții, uneori tentați să povestim experiențe sau întâmplări mai puțin obișnuite din viața noastră. Nu fac excepție. Am plecat acum o lună spre Teatrul ”Nottara” cu gândul să scriu un reportaj sau o cronică de spectacol. Ceea ce s-a întâmplat acolo – așteptare, emoție, iubire pentru înaintași și iubire de țară, respect pentru ceea ce am fost și dorință de a fi noi înșine – este greu de povestit. A fost, spunea cu mult mai tânărul meu prieten Florentin Streche, ”o stare de grație”. În alte cuvinte, acesta a fost și mesajul unui alt foarte tânăr prieten, Ștefan Paraschiv.
O sală de spectacol arhiplină – Teatrul ”Nottara”, Sala ”George Constantin”. Un spectacol inedit: conferință urmată de un recital de poezie – ”De la Ovidiu la Eminescu”. Protagoniști: Radu Boroianu – autorul unui proiect major de diplomație culturală, poate singurul de o asemenea anvergură, rămas încă, din păcate, la stadiul de potențialitate –, ”Limba latină, prima instituție a Europei”, și Emil Boroghină, cu un scenariu pe care l-a realizat după lirica din exil a lui Publius Ovidius Naso (”Tristia” și ”Epistulae ex Ponto”/”Pontica – Tristele și Ponticele”) și cu un altul, ad usum publicum, din creația eminesciană, într-un recital care a dat și titlul acestei întâlniri dedicate, la aniversară, culturii române. Și un fenomen rarissim, semnalat de mai mulți dintre spectatori, un fenomen paradoxal, ai zice, de vreme ce s-a petrecut asistând la o conferință și la un recital de poezie, genuri care, de regulă, nu stârnesc entuziasmul publicului: în timp ce se stingea lumina în sală, brusc, a căzut cortina de liniște a așteptării. Se simțea cum spectatorii urmăresc discursul și cum gândul lor își apropriază o temă sau alta. Punctul cel mai înalt de interes l-am simțit a fi cel în care Radu Boroianu a vorbit ”în spiritul părinților fondatori” despre rădăcinile Europei, despre înalta spiritualitate ce desenase pentru început frontierele unice ale noului continent” și, nu ”în mod făţiş”, despre creștinism: ”Proiectul pe care insist a-l propune, Limba latină – prima instituţie a Europei, nu pune deloc accentul lingvistic pe latina clasică sau pe valoarea de difuzare globală a limbilor neolatine, dar are la origine constatarea simplă că limba latină, ca vehicul asumat şi instrument de difuzare atât a multiplei creativităţi pre-fondatoare a Greciei antice și, de ce nu, a Egiptului antic, cât şi a propriului avans cultural, a oferit în timpul istoriei, începând cu ocuparea şi administarea teritorială de către Imperiul Roman, frontierele spirituale, creştine şi abia apoi politice ale continentului nostru, făcându-l să devină, pentru multe secole, casa fondatoare a inteligenţei mondiale şi ne-permiţând să fie înghiţit sau anexat de masa imensă a ceea ce anumiţi lideri politici numesc, din nou astăzi, Eurasia! Proiectul nu-și propune să excludă specificități, spre exemplu valoarea deosebită a culturii Bizanțului sau a scrierii chirilice, din importanța ortodoxiei sau în Occident, a evoluțiilor catolicismului sau ale apariției protestantismului. Acestea toate, în timp, au creat mozaicul european. Dar reasamblarea trebuie să se producă cu ceea ce ne adunase continental, înaintea schismelor, și nu prin accentuarea lor!”
De la Ovidiu, exilatul de la Pontul Euxin, la Mihai Eminescu, Luceafărul din țara Mioriței
Emoție și vibrație înaltă. Pe acest fond a început recitalul actorului Emil Boroghină, ca un sigiliu pe spusele lui Radu Boroianu. Ceea ce a urmat a făcut ca vibrația sălii să ajungă atât de înaltă, încât actorul, un maestru al recitalurilor de poezie, le-a destăinuit prietenilor că simțea cum emoția sălii îl lovea aproape fizic și îl încărca spre a o trimite înapoi, mai puternică. Iar noi, spectatorii, uimiți, cucerți, resimțeam șocul. Între”„beneficiarii” acestui flux de energie, spectatori în seara dedicată Culturii Naționale, i-am remarcat pe președintele Emil Constantinescu, academicienii Răzvan Theodorescu și Mircea Martin, pe ambasadorul Dumitru Preda și Dumitru Prunariu, pe actorii George Mihăiță, Magda Catone și Paul Chiribuță, cineaștii Cornel Mihalache, Ileana Dănălache și Vlad Leu, artiștii vizuali Vlad Ciobanu, Florica Prevenda, Gabriela Culic, Radu Vișan, dar lista personalităților continuă. Notez aici încă două nume importante, ale managerilor celor două teatre coproducătoare ale spectacolului: Marinela Țepuș (Nottara) și Alexandru Boureanu (Naționalul craiovean). Mulți, foarte mulți dintre specatatori nu au putut crede că Emil Boroghină a recitat fără sufleur. Dragi prieteni, depun mărturie că așa se petrec lucrurile la fiecare spectacol de poezie al fabulosului actor: un circuit perfect între minte, inimă și… literatură. Concentrarea nu sugrumă emoția, iar emoția, nu știu prin ce mecanism celest, augmentează concentrarea: Emil Boroghină, societar de onoare al Teatrului Național ”Marin Sorescu” din Craiova, căruia îi mulțumesc.
Continuarea pe leviathan,ro
Maria Roman