Dumitru BUȚOI: Domnule Maniov, pentru început v-aș ruga să ne spuneți pe scurt câteva date despre dvs., cine sunteți, de unde veniți și pentru cine scrieți?
Vichentie MANIOV: Sunt un bănățean născut în comuna Dudeștii Vechi, unde majoritatea populației este formată din etnici bulgari, stabiliți în anul 1738 venind din Bulgaria, din orașul Nicopole și împrejurimile acestuia. Am absolvit liceul din Sânnicolau Mare, în prima sa promoție, în anul 1959 și Facultatea de Construcții din cadrul UPT-Universității Politehnica din Timișoara în 1967. În 1984 am obținut titlul de doctor inginer avându-l ca și conducător de doctorat pe profesorul Laurențiu Nicoară.
Activitatea profesională mi-am început-o la IPROTIM Timișoara ca inginer proiectant la Atelierul DRUMURI, unde am participat la realizarea unor proiecte importante, care aveau ca obiective modernizarea drumurilor și străzilor din zona de vest a României. Unul dintre cele mai complexe proiecte la care am participat, ca șef de proiect, a fost cel de proiectare a drumurilor din Orașul Nou Orșova, oraș strămutat ca urmare a realizării sistemului hidroenergetic Porțile de Fier. După 8 ani petrecuți la IPROTIM am activat 11 ani la INCERTRANS–Institutul de Cercetări în Transporturi București unde m-am ocupat realizarea de cercetări și studii în domeniul traficului rutier și a transportului în comun. În perioada petrecută la INCERTRANS am participat cu lucrări la manifestări științifice organizate în țară și în străinătate și am fost coautor la cartea Inginerie de sistem, automatizări și informatică în transporturi, Editura tehnică, 1988. Apoi, timp de patru ani, la INFOTIM Timișoara unde în calitate de analist principal m-am ocupat de realizarea de sisteme informatice destinate rezolvării problemelor de circulație și de optimizare a traficului.
Anul 1991 a marcat o schimbare radicală în viața mea odată cu constituirea primei societăți comerciale având ca obiect “activități de consultanță pentru afaceri și management“, iar apoi o a doua societate cu obiectul “activități de inginerie și de consultanță tehnică legate de acestea“.
În paralel cu activitatea antreprenorială am fost conferențiar universitar, mai întâi la Universitatea Banatului din Timișoara și apoi la Universitatea de Vest VASILE GOLDIȘ din Arad.
Activitatea ca antreprenor mi-a oferit posibilitatea de a realiza proiecte interesante și provocatoare, pentru firme din România și străinătate, care au stat la baza cărților și lucrărilor științifice publicate în reviste de specialitate sau prezentate la conferințe în țară și străinătate. Până în urmă cu cinci ani aveam publicate nouă cărți dintre care patru ca singur autor. Apoi am publicat în România și Statele Unite ale Americii două cărți împreună cu un coleg de facultate, Paul Bock. Cărțile Antreprenoriat inovativ dincolo de limitele cunoașterii (2020) și Provocarea și puterea incertitudinii (2022) au fost publicate în limbile română și engleză și sunt oferite publicului prin amazon.com, care este cea mare librărie on line din lume. Dacă primele cărți se adresau mai mult studenților, ultimele două se adresează unui public mai larg, cel care este dornic să achiziționeze cunoștințe noi în domenii mai puțin abordate, dar de interes general, cum sunt gândirea dincolo de limitele cunoașterii și incertitudinea.
D.B.: Despre colegul, prietenul cu care ați scris ultimele două cărți, care acum s-a stabilit în Statele Unite ale Americii, ce ne puteți spune?
V.M.: Cu Paul am fost coleg de facultate și prieten din anii studenției, dar am urmat căi diferite în viață, eu în România, iar el în SUA la Los Angeles. 
Ne-am reîntâlnit în anul 2016 cu ocazia sărbătoririi a 50 de anii de la terminarea facultății, ocazie cu care am constatat că avem foarte multe lucruri în comun, și mai ales dorința de a împărtăși și altora din experiența noastră de viață și cea din domeniul antreprenoriatului. Amândoi am fost antreprenori pasionați și creativi. Paul, după ce a emigrat în SUA, după o scurtă perioadă ca manager de proiect pentru o firmă internațională de inginerie cu activitate în domeniul industriei petrochimice, și-a constituit prima sa companie, după care au urmat încă cinci. Proiectele de inginerie ale lui Paul au fost realizate în douăsprezece țări.
Paul Bock este posesorul a două brevete în domeniul ingineriei energetice și al producției de etilenă. Este inginer cu licență̆ în cinci state din SUA, a publicat șase monografii istorice/biografice, cinci lucrări științifice (unele cu coautori) prezentate la manifestări științifice. Este fotograf de artă câștigător de premii, expunând în China, Ungaria, România, Serbia și SUA și este jurat internațional pentru Asociația Fotografilor Europeni (EFA).
D.B.: Pentru a scrie o carte inedită și complexă, care reușește să transmită un mesaj unitar consumatorului de curiozități dincolo de limita cunoașterii (trebuie să recunoaștem nu este la îndemâna oricui în tandem), trebuie ca între autori să existe o anumită compatibilitate sau este valabilă sintagma, diversitate de opinii în unitate?
V.M.: Atingerea imposibilului a constituit dintotdeauna o provocare, dar imposibilul este strâns legat de neprevăzut. În trecut, multe lucruri au fost considerate imposibile, dar datorită dezvoltării științei, îndrăznelii și curiozității oamenilor au devenit posibile. Imposibilul devine posibil numai atunci când îl cauți cu perseverență și dacă ai convingerea că-l vei găsi. Gândirea în zona de dincolo de limitele cunoașterii face ca imposibilul în prima fază să devină improbabil, iar apoi să devină posibil. La baza plasării gândirii în zona de dincolo de limitele cunoașterii stă imaginația. Despre imaginație Albert Enstein a spus: „Imaginația este mai importantă decât cunoașterea. Cunoașterea este limitată la tot ceea ce știm și înțelegem acum, în timp ce imaginația cuprinde întreaga lume și tot ce vom ști și înțelege vreodată”. Deci, am dat frâu liber imaginației, am obținut idei noi și metode lucru în zona de dincolo de limitele cunoașterii la care alții nu s-au gândit.
Ceea ce ne-a unit pe mine și pe Paul a fost faptul că, mai ales ca antreprenori, am avut forța de a privi și înțelege necunoscutul și de a găsi acolo resurse noi pentru creativitate și inovare. Astfel, am putut să dezvoltăm activități și afaceri noi, pe care alții nu le-ar fi gândit și nu le gândesc deoarece nu au această forță. Cartea Antreprenoriat inovativ dincolo de limitele cunoașterii este o provocare pentru a descoperi tehnici și instrumente care sunt utile antreprenorului în găsirea de idei inovatoare. În același timp, această teorie înseamnă să privim antreprenoriatul dintr-o nouă perspectivă.
Această carte se recomandă antreprenorilor dar și acelora care sunt obișnuiți să gândească ca alții și să acționează ca alții, dar nu sunt mulțumiți cu performanța lor și își dau seama că ”ceva” le lipsește. Astfel de persoane spun că învață de la cei care au obținut anumite rezultate în activitate, dar constată că rezultatele lor nu se ridică la nivelul acelora pe care i-au imitat. Cartea le oferă un instrument și le arată că este posibil să facă ceva altfel, cum n-a mai făcut nimeni. Cartea se încheie cu îndemnul: Lăsați moștenire spirit antreprenorial în loc de averi!
D.B.: Domnule Maniov, este incertitudinea o stare de spirit care își pune amprenta pe sensibilitatea de percepție a omului vis-a-vis de schimbările (ne)programate în evoluția umană?
V.M.: Natura ultimă a realității ne va rămâne necunoscută, însă descoperirile științifice au zdruncinat din temelii credința oamenilor că certitudine există și se manifestă în natură/univers și în viața lor. Elaborarea teoriei cuantice, având la bază ideile inovatoare ale lui Max Planck și Niels Bohr, a fost făcută de Max Born (1924). Prin această teorie a fost introdusă incertitudinea ca manifestare fundamentală a Universului. Acesta a fost începutul drumului de la dorința de certitudine la căutarea incertitudinii.
Oamenii caută siguranța și certitudinea, dar, de fapt, nesiguranța și incertitudinea sunt prezente la tot pasul. Incertitudinea provoacă FRICĂ, iar frica oprește acțiunile, oprește fluxul liber de idei și creativitate, împiedică capacitatea noastră de a analiza alternative și diferite scenarii pentru dezvoltarea, vânzarea și comercializarea ideilor noastre și diminuează puternic puterea noastră de a lua decizii. Fără decizii nu poate exista nicio acțiune, iar fără acțiune nu există nicio cale de a merge înainte. Ce fac oamenii în această situație? Caută să se elibereze de acestea printr-o gândire profundă și liberă de constrângeri. Eliberarea nu vine din negarea insecurității și incertitudinii, ci din acceptarea manifestării lor. Acceptarea insecurității și incertitudinii este importantă pentru performanță excepțională, iar performanța excepțională se ascunde tocmai în zonele în care domină nesiguranța și incertitudinea.
Incertitudine înseamnă că nu putem știi dinainte viitorul, nu putem știi ce influență va avea acest viitor asupra noastră și ce ne va aduce. Dacă ne dorim ceva pentru viitor, o gândire simplă ne spune că acest lucru se va întâmpla sau nu se va întâmpla. Deci, există două posibilități. Dar, dacă privim dintr-o perspectivă mai largă, vedem că parcursul din prezent către viitor influențează viitorul. Prin acest parcurs, noi facem mai multe lucruri: ne informăm, experimentăm, comunicăm, emitem în permanență idei noi și facem inovare. Inovarea și schimbarea pot fi realizate, atât prin inovarea în tehnologie, dar se pot referi și la schimbarea de comportament.
Cartea Provocarea și puterea incertitudinii prezintă rezultatele obținute de autori pentru găsirea unui echilibru între dorința de certitudine, care nu există, și incertitudinea, care este prezentă în orice analiză privind evoluția în viitor a lucrurilor și fenomenelor și în orice decizie pe care o adoptă oamenii. Cunoașterea și incertitudinea sunt strâns legate una de alta. Prin cunoaștere se înaintează în teritoriul incertitudinii, iar lărgirea cunoașterii ne permite să îmblânzim incertitudinea. Oameni nu pot schimba trecutul, dar pot influența viitorul. Ceea ce ne interesează este, deci, să construim viitorul așa cum îl dorim și să nu lăsăm ca lucrurile să se desfășoare la voia întâmplării, adică într-un mod incert și imprevizibil. Pentru aceasta trebuie să acceptăm incertitudinea, s-o studiem, s-o înțelegem și în final s-o îmblânzim. Prin îmblânzire îi transferăm puterea pe care o are către noi.
Îmblânzirea incertitudinii poate crea pentru posibilii investitori, antreprenori, oamenii de afaceri, și nu numai, un orizont de așteptare în care să-și materializeze proiectele mult dorite.
D.B.: La finalul prezentării cărții de la sediul Uniunii Bulgare din Banat, Timișoara, v-am văzut prins într-un dialog cu câțiva tineri, puteți să ne divulgați care a fost esența discuțiilor și impactul dintre generații?
V.M.: Într-adevăr, am avut o discuție deosebit de interesantă cu doi elevi, o fată și un băiat, care au venit la prezentarea cărții îmbrăcați în costume populare specifice bulgarilor din Banat. Cei doi, după ce i-au ascultat pe cei care au vorbit la acest eveniment despre cele două cărți – Gheorghe Nacov președintele Uniunii Bulgare din Banat și profesorii Horia Popa și Ioan Petrișor – s-au apropiat cu sfială și emoție de mine. Le-am oferit cărțile cu dedicație și am purtat o discuție interesantă cu ei. Mi-au spus că au fost norocoși să participe la un astfel de eveniment, că aceste cărți le vor deschide ferestre spre lucruri la care nu se gândeau și au promis că le vor citi cu interes. Un fapt îmbucurător este acela că și din discuțiile cu alți tineri care au primit cărțile, interesul a fost mai mare decât cel constatat la unii dintre adulți, care de multe ori nu erau în stare să definească ce înseamnă incertitudine sau să-și închipuie cum poate cineva să se gândească la ceva care se află dincolo de limitele lui de cunoaștere.
D.B.: Domnule Maniov, a cerceta, a scrie despre subiecte pe care unii le cred de (ne)abordat și de (ne)înțeles, a reuși în cele din urmă a transmite un mesaj, o emoție, o stare de meditație și contemplare în conștiința semenilor, este dincolo de destinul de a fi scriitor în slujba comunității, este o misiune, o vocație sau un hobby (ne)vindecabil?
V.M.: A scrie o carte înseamnă toate acestea pe care le-ați enumerat. Dar, înseamnă și o acțiune antreprenorială. Cel care scrie o carte, la fel ca și antreprenorul care dorește să dezvolte o afacere, are mai întâi o idee. Dar, acest lucru nu este suficient, mulți oameni au idei și totuși nu scriu nici cărți și nu fac nici afaceri. Ideea pentru scrierea unei cărți este doar scânteia care aprinde flacăra. Ca să se aprindă și focul, adică să se nască cartea, mai sunt necesare trei elemente: să dorești foarte mult acest lucru, să știi să scrii cartea și să poți face acest lucru. Dacă lipsește numai unul dintre aceste elemente cartea nu se va naște. Cum, ideile și cele trei elemente există și la Paul și la mine, vă pot spune că este în lucru următoarea carte.
Interviu realizat de Dumitru BUȚOI / UZPR Timiș