La Editura eLiteratura scriitorul, cercetătorul, traducătorul Nicolae Mareș a publicat recent o nouă carte, „Lucian Blaga, traducător și traductolog”. Aceasta este rezultatul unei cercetări ample și profunde efectuate cu pasiune, talent, acribie, înaltă conștiință literară și patriotică, spirit analitic și comparatist a traducerilor efectuate de Lucian Blaga din literatura universală și, în mod deosebit, din cea germană.
După cum afirmă autorul în „Prefața” cărții, scopul acesteia este de a evidenția aspecte mai puțin cunoscute ale personalității lui Lucian Blaga, referitoare la activitatea sa de traducător și traductolog și de a pune la dispoziția cititorilor ”30 de documente din domeniul istorico-literar sau de estetică a traducerilor, file care văd pentru prima oară lumina tiparului.”
Este evidențiată consecvența cu care Blaga și-a urmărit crezul de traducător. Pentru el traducerile înseamnă potolirea setei de cunoaștere ”„Traducând – mi-am domolit o aprigă sete. Traducând – m-am îmbogățit cu o experiență…Traducând – m-am simțit crescând”, dar și act de re-creare a unei opere: „Blaga a înțeles printr-o traducere, nu o transpunere mecanică a unor idei sau fraze dintr-o limbă în alta, ci procesul de a re-crea în limba natală, pentru cultura proprie, o operă.”
În centrul atenției autorului se află „modalitățile, stilul în care poetul și filosoful român, Lucian Blaga, a transpus una din cele mai importante opere ale umanității: Faust de Johann Wolfgang von Goethe” în limba română. /p.13/.
Traducătorul român nu este privit numai în laboratorul de creație, la masa de scris, aplecat asupra textelor din diverse literaturi, ci și în relație cu semenii săi, favorabili sau nu traducerilor sale și cu ”presiunea ideologică” a epocii.
Astfel, sunt evidențiate și comparate variante de traducere, opinii ale contemporanilor asupra textelor traduse, privite uneori în relație cu cele ale altor traducători; calvarul vieții poetului român în timpul perioadei analizate.
Partea I ”Blaga traducător din lirica universală este dedicată debutului poetului Lucian Blaga ca traducător în anul 1921 și antologiei de traduceri proprii din literatura universală, din limbi, precum: germană, rusă, egipteană, greacă, chineză, africană, italiană, galică, franceză, engleză, americană, germană. Textele-suport au fost redactate fie dn limba de origine, fie traduse din limbi de circulație universală.
În acest prim capitol Blaga este considerat ”Primul traducător român din lirica egipteană.” Autorul cărții însoțește textele traduse în limba română de către Blaga cu scurte comentarii proprii, pertinente și accesibile ale acestora.
Partea a II-a după o prezentare obiectivă a epocii proletcultiste, 1948-1954, de care a fost afectată întreaga cultură românească și inclusiv poetul Lucian Blaga, este dedicată în întregime traducerii operei Faust. Autorul foarte bun cunoscător al tehnicilor cercetării, cu o acribie extraordinară, evidențiază motivația traducerii capodoperei literaturii germane, conjunctura în care i-a fost încredințată traducerea lui Blaga, preferința traducătorului pentru un stil care să îmbine vocabularul neaoș românesc cu neologismele, semnarea contractelor, dificultățile legate de plata traducerii, aprecierile pozitive la adresa acestora: Alexandru Philippide: ”Traducerea este fidelă și lucrată cu cunoașterea perfectă a textului.” (pag. 79); Tudor Vianu: ”Versiunea lui este absolut originală” (pag.100), ”a dat o traducere mai exactă și mai bogată în frumuseți poetice,” (pag. 101), „ne aflăm în fața unui caz unic în literatură” (pag.103), traducerea este ”un eveniment al literaturii noastre” (pag.102); ”Alfred Margul-Sperber ”…Lucian Blaga a realizat o performanță a traductologiei.” (pag.121); Adrian Maniu: în ”Faust, tradus de Blaga, sunt redate multe pagini de mare și multă frumusețe.” (pag. 93)
Remarcabilă este și aprecierea lui Ion Agârbiceanu, chiar dacă este inserată în alt capitol al cărții: ”…dacă autorul Poemelor luminii nu ar fi scris nicio altă operă, cu traducerea capodoperei Faust de Goethe și a florilegiului transpus din literatura universală, el ar fi intrat cu brio în istoria literaturii române.” (pag. 259).
Nu lipsesc nici jocurile de culise și aprecierile potrivnice, dar adevărul a învins și în cele din urmă traducerea realizată de autorul „Poemelor luminii” a fost considerată cea mai reușită din cele care s-au realizat până la data respectivă și a fost încadrată la „Categoria I.”
În structura cărții „Lucian Blaga, traducător – traductolog”, în continuare sunt reproduse „Prefața” scrisă de renumitul critic literar Tudor Vianu, cât și sugestiile care i-au fost aduse din partea culturnicilor timpului.
În final, traducerea lui Lucian Blaga, realizată în 3 ani, a însumat 12.000 de versuri și a fost publicată în colecția „Clasicii literaturii universale,” cu „Prefață” scrisă de Tudor Vianu, „note explicative și reproduceri după cunoscutele ilustrații ale pictorului francez Eugène Delacroix.”
S-a bucurat de un mare succes din partea cititorilor și a fost editată în 25.000 de exemplare.
În Partea a III-a a cărții sunt publicate copii de pe „Dosarul Blaga de la Academia Română”, care a constituit principala sursă a realizării acestei cărți, și care vede pentru prima dată lumina tiparului grație eforturilor autorului.
Partea a IV-a „Blaga – traductolog” fixează rolul important avut de Lucian Blaga în dezvoltarea traductologiei românești, atât prin traducerile sale, cât și prin ideile teoretice formulate. Activitatea de traductolog a lui Blaga este privită la nivel național, în plan diacronic și sincronic, cât și cu referiri la traducători/traductologi din literatura universală. Idealul lui Blaga a fost arta pură, nemarcată de ideologia epocii, în ciuda gravelor probleme personale pe care le-a avut. În ceea ce privește calitatea traducerilor este reiterată ideea că o traducere nu este un act notarial, ci o re-creare: „Poezia a fost definită ca artă a cuvântului. Niciodată o traducere notarială a poeziei nu este poezie. Traducerea poeziei este o artă în sine și pentru sine – și aceasta mai mult decât orice artă interpretativă.” (pag.269)
Autorul analizează critic aprecieri pozitive sau negative făcute la adresa traducerilor lui Lucian Blaga și emite judecăți de valoare. Traducătorilor și traductologilor români li se face recomandarea de a ține seama de contribuțiile unor creatori-traducători români, precum: Alexandru Philippide, Vianu, Arghezi, Alfred Margul-Sperber, Vianu.
Un instrument util pentru autor în realizarea acestei cărți a fost și propria activitate de traducător din și în limba poloneză, valorificată, în mod deosebit, în acest capitol.
Postfața cărții „Blaga-Goethe sau despre Rebeliunea inteligenței în Faust” semnată de Zenovie Cârlugea, oferă cel de-al doilea studiu profund asupra operei goethene, după cel semnat în prefața traducerii de Tudor Vianu.
Cartea Domnului Nicolae Mareș oferă un model de cercetare autentică, profundă și originală, cu un rol important în cunoașterea operei blagiene și îmbogățirea patrimoniului cultural, român și universal, un instrument util de lucru pentru profesori, cercetători, traducători.
Elena TRIFAN / UZPR Prahova