Un eveniment de marcă s-a desfășurat în după-amiaza zilei de 13 februarie 2024, la Biblioteca Județeană „Alexandru D. Xenopol” Arad. O artă a împletirii s-a îmbinat cu o artă a interpretării sau la figurat și la propriu, în sublim se înfiripă minunea și emoția expresiilor sincretice.
Am putea lua drept motiv luna februarie, ca un Făurar, ancestral, care îl așteaptă pe „Dragobete țucă fete” (dar ar mai fi atâtea de spus …cum la clacă din vremuri de demult arta cusutului sau a înșiratului era o cutumă), însă acum vom povesti despre „Frumosul” exprimat și oglindit prin suflet ca leit-motiv.
Ce pot face două mâini dibace este exprimarea grației și măiestriei. Arta podobitului este veche. Arhaicul revine în vestimentație și inspiră ochii.
Vernisaj. Biblioteca Județeană Arad a devenit / va deveni, preț de ceasuri și săptămâni, un Amfiteatru al „Bunului uman” ce respiră Artă. Manufactura, Artizanul, Amuleta, Colierul sunt împletite în perlate șiraguri, care, în mod cert încântă privirea.
Flori la butoniera artei și a inspirației au fost Orban Ana Maria, Veres Ildiko, Ürögdi Katalin, Kiss Bea, Pozsar Viorica. Cele cinci doamne, artiste și măiestre crăiese, și-au purtat, fiecare, laleaua proprie, ca un simbol al regenerării și al anotimpului dătător de viață.
Moderator al evenimentului a fost drd. prof. documentarist Ioana Nistor, care, cu aplomb, a făcut o incursiune în tematica întâmplării de mare virtute. Despre „vitrinele” desfășurate în Artoteca Templului de carte, au rostit cuvinte la subiect: Mihaela Livia Popa (doctorand în Istoria Artei): „Asistăm la un eveniment în care arta se împletește cu o anume culoare particulară. Artistele dau culoare griului cotidian.”
Gabriel Hălmăgean (doctor, muzeograf la Complexul Muzeal Arad): „Aceste manufacturi sunt inspirate din tradiția populară. Mărturisirea aceasta este una apotropaică și coboară din arii diverse cu motive felurite.”
În numele expozantelor a vorbit Ana Maria Orban: „Fiecare meșteșug are propriul drum, cum și fiecare dintre noi are propria poveste.”
Artă, muzică, sinestezie. Ca un corolar și o îmbinare a utilului cu esteticul, dar și practicul, muzica a fost un final fericit (cum altă oară se împletea „șezutul cu lucrul și cu cântatul”).
Nimerită această asociere, astfel că, Taraful Școlii Populare de Artă, la pupitrul concertistic, profesor-dirijor Vasile Rus, a interpretat un potpuri din culegerea Ioan T. Florea, dar și un aranjament în variantă proprie.
Asistența, formată din iubitori de frumos, exprimat în viziuni și stiluri, „a gustat” ceea ce era de așteptat: Femeia, eternul feminin, ce este purtătoare și (pre)vestitoare a eternei primăveri, cu stil și talent.
Succesul este datorat atât organizatorilor, cât și actanților și artiștilor. A fost un dialog între generații de Maeștri și discipoli, cât și între artiste și privitori-admiratori. Așa ca și în Corespunderi Baudelairene: „Parfum, culoare, sunet se-ngână și-și răspund”, așa ar fi mesajul artistic ce a dat virtute, în semn și simbol, că „femeia este al cincilea anotimp”.
Le dorim artistelor cât mai multe mărgele în colierul succesului.
au consemnat:
Florica R. Cândea membru UZPR, Filiala „Ioan Slavici” Arad
Gabriela Adina Marco, doctor în istorie