◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro23.07.2024

La Ipotești, pe urmele
lui Mihai EMINESCU

Motto: „Prin creația sa, Mihai Eminescu rămâne într-adevăr cel mai mare poet al neamului pe care l-a ivit și-l va ivi vreodată, poate, pământul românesc”.

George CĂLINESCU (1899-1965), critic, istoric literar, poet și prozator

Luni, 15 ianuarie 2024, sărbătorim 174 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu – poetul tuturor românilor, precum și Ziua Culturii Naționale (Legea nr. 238/7 decembrie 2010). Despre aceste importante evenimente culturale am scris diferite articole publicate în presa sălăjeană și națională, regăsindu-se și în cărțile mele „Amintiri din zodia Berbecului” și „Căutătorul de cuvinte. Și de imagini…”.

Acum scriu despre Casa Memorială „Mihai Eminescu”, care se găsește în satul Ipotești, comuna Mihai Eminescu, județul Botoșani. În urmă cu cinci ani, mi-am adus aminte despre Proiectul Educațional „Dor de Eminescu”, organizat de Școala Gimnazială „Silvania” din Șimleu Silvaniei. Am scris și un articol despre acesta, publicat în presa scrisă în a doua parte a lunii ianuarie 2010. Ca atare, în luna lui Cuptor 2019, cuprinzându-mă, din nou, dorul de Eminescu, am pornit cu profesoara Elena Ștefan, soția mea, într-o excursie, cu mașina noastră, până la Casa din Ipotești, locul copilăriei poetului fără pereche al românilor! Am ajuns acolo după un itinerar cu locuri „de poveste” și oameni din cale-afară de prietenoși. Unde-i satul Ipotești? „La un cias depărtare de târgul Botoșani, cam o bună fugă de cal după ce dincolo de Cătămărești, cârmind spre stânga, părăsești șoseaua lui Mihalache Sturza, ochiul călătorului dă de o vale retrasă și liniștită, departe de ochii lumei, încununată pe strâmtul ei orizont de dealuri păduroase”. Așa îi scria, în 20 aprilie 1909, Grigore Goilav (filozof, publicist și om politic, coleg de clasă cu Mihai Eminescu la Cernăuți) lui Corneliu Botez (magistrat la Galați, cel care a editat  primul album eminescian „Omagiu lui Mihai Eminescu”, a organizat un festival cultural-artistic și a realizat o medalie comemorativă pentru strângerea de fonduri pentru statuia lui Mihai Eminescu, dezvelită în 16 octombrie 1911, la Galați, operă a sculptorului Frederic Storck).

Acolo, la Ipotești, se află Memorialul Ipotești – Centrul Național de Studii Mihai Eminescu, înființat în anul 1992. Până atunci, Ipoteștii dispuneau de trei obiective muzeale: Casa memorială a familiei Eminovici, Biserica de familie și Biserica nouă; Muzeul Mihai Eminescu, Biblioteca Națională de Poezie; Casa Papadopol – cu colecția etnografică a Memorialului Ipotești.

În incinta Memorialului, beneficiind de explicațiile unei doamne muzeograf, am vizitat: Bustul lui Mihai Eminescu (sculptor Gheorghe Anghel); Bisericuța familiei Eminovici și Biserica satului; mormintele membrilor familiei Eminovici (părinții, Raluca și Gheorghe, frații poetului, Iorgu și Nicolae); Brâul de plăci ceramice cu stemele Moldovei, Regatului și județului Botoșani; Casa Papadopol, care a aparținut ultimului proprietar, doctorul Papadopol, și în care funcționează Muzeul de Etnografie și Centrul Național de Studii de la Ipotești; spațiul cu scenă și tribună în aer liber pentru desfășurarea unor activități cultural-artistice; Casa Memorială.

Mihai Eminescu  s-a născut la Botoșani, dar încă din primele luni ale vieții lui a fost adus aici, la Ipotești, unde a stat până la vârsta de nouă ani. Familia lui deținea acest loc din anul 1846, iar în anul 1850, căminarul Gheorghe Eminovici a ridicat o casă și acareturile necesare. După moartea acestuia, în anul 1884, casa a început să se degradeze. Fiind locuită doar sporadic, a ajuns într-o stare avansată de ruină. Demolarea acesteia, în anul 1924, a produs puternice mișcări studențești. Ca atare, proprietarii au donat autorităților locul respectiv. Astfel, în anul 1934, a fost ridicată o nouă casă, în care s-a inaugurat, în 1940, primul muzeu memorial dedicat marelui poet. Întrucât casa reconstruită în 1934 nu a respectat structura originală, în anul 1979 a fost demolată și reconstruită conform unor vechi documente, dotată cu mobilier original din secolul al XIX-lea (în mare parte) și cu obiecte ale poetului și familiei sale. Casa are trei camere: salonul și două camere mai mici, iatacul surorilor poetului, Harieta și Aglaia, și camera părinților. La mijloc este un hol mare. În salon se află masa și cele șase scaune (cu piele de Cordoba) ale familiei Eminovici, șase lingurițe de argint și ceasul lui Gheorghe Eminovici. Pe hol se găsește lada de zestre a mamei poetului. În biroul lui Gheorghe Eminovici se găsesc: masa de lucru, lampa și cufărul în care își ținea actele. Pe masă se află manuscrise în fotocopie ale lui Mihai Eminescu și parafa de medic a lui Șerban, fratele poetului. Iar într-o vitrină se găsește medalia primită de poet în anul 1871, la sărbătorirea a 400 de ani de la ctitorirea Mănăstirii Putna. În camera surorilor și a mamei lui Mihai se află un dulap din furnir de trandafir, scrinul moldovenesc cu oglindă și caseta pentru bijuterii ale mamei și două icoane îmbrăcate în argint. Pe pat se găsește o scoarță confecționată de două mătuși ale poetului, din partea  mamei, când erau la Mănăstirea Agafton. Pe pereți sunt expuse fotografiile originale ale bunicilor lui Mihai, precum și copii ale pozelor cu membrii familiei Eminovici.

La aproximativ trei kilometri depărtare de Casa Memorială, în Pădurea Baisa, se găsește „Lacul cu nuferi” (Lacul Loești), locul de odihnă și meditație al lui Mihai Eminescu, cel care l-a inspirat în scrierea unor poezii, printre care se află „Lacul” (1 septembrie 1876).

Am plecat de la Ipotești cu bucuria întâlnirii imaginare cu marele poet Mihai Eminescu, salutându-l: Trăiască, Nația! Și, de-acolo, din Cer, parcă mi-a răspuns: Sus cu Dânsa!

 

                                                                                              Prof. Marin ȘTEFAN – UZPR,

                                                                                                   Publicist, Șimleu Silvaniei

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *