◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro22.02.2024

Iarna, când mor poeții. In memoriam George Filip, 1939-2024

În prag de ianuarie, a murit, la Montreal, Canada, poetul boem și pitoresc George Filip, membru marcant al comunității literare din Provincia Quebec, unde locuia de mai bine de patru decenii. Născut la Tuzla, la 22 martie 1939, George Filip a lucrat în presa literară a anilor `70, la publicațiile Viața Studențească, Albina și Luceafărul, făcând parte și din boema literară a vremii, alături de Nichita Stănescu și mulți alții. A debutat publicistic în 1974, cu volumul Matematica pe degete. Până în 1982, anul când a fost expulzat din țară, fiind unul din semnatarii Cartei Drepturilor Omului, inițiată de la Paris de scriitorul Paul Goma, a mai publicat, în țară, volumele Anotimpul legendelor (1975) și Drumuri de baladă (1977). În exil, a locuit o vreme la Paris, pentru a se stabili ulterior în Canada, unde a înființat, împreună cu un grup de scriitori de limba română, Asociația Scriitorilor Români din Canada,  fiind și redactor la postul local de radio și colaborator permanent și publicațiile Observatorul, din Toronto, Destine Literare și, mai recent,  Repere Literare, din Montreal.

Este autorul a peste 35 de volume de versuri, scrise în limba română, dar și în limba franceză, între care semnalăm (selectiv): Poemes sur feuilles d` erable/Poezii pe frunze de arțar ( 1998), 89 de poeme îndoliate (2002), Țara din lacrimă (2006) și multe altele. 

Despre George Filip, romancierul  și criticul Mircea Gheorghe, și el stabilit de mai bine de trei decenii în Canada, spunea că „este un poet autentic, de vocație”. Într-adevăr, întâlnim în volumele sale de versuri o mare varietate de teme și de nuanțe lirice, de la ironie, la sarcasm, și de la însuflețire la dezolare. Baladesc, inspirat și suveran, poetul și-a purtat toată viața platoșa invincibilă de campion pe câmpul liric.

Lucid și scăpărător, George Filip  a avut și opinii tranșante despre componența și calitatea exilului românesc, care i-au adus și destule ponoase.  Cu totul, literatura de limba româna din Canada a pierdut  un reprezentat de marcă, iar boema românească e mai săracă și mai puțină.  Activ în viața liteară  pănă în ultimul an al vieții, George Filip a scris, de Anul Nou 2024, un tulburător poem- confesiune, pe care l-a încredințat scriitorului Leonard I. Voicu, redactorul-șef la revistei Repere Literare, la care a colaborat de la înființare. Prin bunăvoința domnului Voicu, publicăm și noi acest veritabil Testament poetic al lui George Filip:

 

ANUL SPERANŢEI

 

când bate Anul-Nou la poarta Țării,

vin şi poeții – ce s-au dus departe,

că numai ei pot plânge disperarea,

şi-ndurerarea care ne desparte.

mărită Țară – sfântă ca o mamă,

care-şi petrece pruncii cu privirea,

copiii tăi îşi lasă vatra, neamul

să-şi caute, pe-aiurea – fericirea…

venim de Anul-Nou acasă – Țară.

printre străini noi am plecat săraci

şi am trudit… că Dumnezeu, pe-acolo,

ne dă la toţi, dar nu ne bagă-n saci.

v-aducem cofe mari de rațiune

divină – din tăria cea albastră;

deşteaptă-te din somnul tău, române

şi nu uitați că Ţara e a voastră.

s-a scurs un an… sunt mulţi până-n vecie.

Ceahlăul este demn – cu fruntea-n soare.

se-aude vaier… doinele-s de jale…

şi dacă plânge Ţara… rău ne doare.

străbunii noştri-s imn de libertate.

poporul nostru n-a-nvăţat să moară.

am rupt noi multe lanțuri prin istorii

şi ne-am făcut din pravili – primăvară.

mărire vouă – plaiuri carpatine,

străbuni slăviți – români contemporani.

speranța nu ne moare niciodată;

iubită Românie – LA MULŢI ANI!

 

                                                                                     Pentru conformitate, Marian Nencescu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *