◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro22.02.2024

Homeschooling versus învățământul de masă

Cursurile, așa cum le știm cu toții, înseamnă să mergi zi de zi la școală, să stai în bancă, să scrii pe caiete cu stiloul ceea ce îți predau profesorii, să înveți noțiuni noi, să fii ascultat la oră și să ți se treacă în catalogul fizic și în carnetul de elev nota obținută. Acum, însă, ne-am mai modernizat puțin, nu mai suntem în Evul Mediu, adică profesori care predau diverse materii mai există, încă, tablele nu mai sunt cele din sticlă vopsite în negru sau verde foarte închis, ci avem table magnetice pe care scriem cu markere sau chiar table interactive, care au conexiune la internet. De asemenea avem acum manuale digitale, laptopuri și videoproiectoare, totul menit să facă viața elevilor cât mai ușoară și mai frumoasă. Catalogul fizic a fost considerat depășit și se folosește catalogul virtual. Probabil că, în curând, vom renunța și la caietele pe care își iau copiii notițele și vom avea tablete, eliminând astfel și „corvoada” scrisului de mână.

În pandemie, cursurile s-au desfășurat exclusiv online, adică profesorii și elevii petreceau între patru și șase ore zilnic în fața calculatorului. Nu trebuie să uităm că la aceste ore se adăugau cele în care își făceau copiii temele, care, mai apoi, erau încărcate pe platforma Google Classroom și trimise dascălilor spre corectare.

Tot în acea perioadă, au fost și momente în care s-a învățat hibrid, adică în clasă erau maxim douăzeci de copii, ceilalți participau de acasă, online. Această variantă era destul de bună pentru cei care nu puteau veni la școală din motive medicale.

Unii părinți au considerat că varianta de participare la ore din fața calculatorului și fără să intri în contact cu alte persoane este cea mai bună soluție pentru copiii lor, așa că până la homeschooling a fost doar un pas. Homeschooling este un concept și nu o formă de învățământ. Părinții își retrag copiii de la școală și îi înscriu la cursuri în afara instituțiilor clasice de învățământ sau se ocupă ei personal de educația elevilor, spunând că adaptează materia în funcție de preferințele și afinitățile copiilor. Teoretic, homeschooling este orientat spre interesele elevului, punând accent pe dezvoltarea punctelor sale forte, iar acesta urmează a fi educat după valorile și principiile morale, etice și spirituale ale părinților.

Stau, însă, și mă întreb: ce pot învăța niște copii, dacă nici părinții nu au studii de specialitate? Sau cum vor socializa acei copii cu cei de aceeași vârstă cu ei, adică așa cum se întâmplă, preponderent, într-un cadru școlar? Este adevărat că instituțiile care oferă astfel de cursuri alternative prezintă și prevederile legale și că, potrivit Constituției României, „Părinții sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educația copiilor minori a căror răspundere le revine”. Iar Legea Educației Naționale subliniază faptul că „Statul garantează dreptul la educație diferențiată, pe baza pluralismului educațional, în acord cu particularitățile de vârstă și individuale”.

A fi profesor este o meserie care se învață în anii de studiu și de practică, nu devii peste noapte dascăl și, mai mult decât atât, ești specializat într-o materie, două, maxim trei, nu în toate disciplinele care se predau într-o școală.

Profesorul-părinte trebuie să-și stabilească obiective și un program clar care să fie respectat, pentru a se asigura că sarcinile sunt finalizate.

Nu trebuie să uităm că aceste școli-umbrelă nu sunt acreditate de Ministerul Educației, că majoritatea platformelor de homeschooling au materiale didactice în limba engleză. Dacă părintele vrea să explice materia predată în română, trebuie să facă singur traducerea.

De reținut că, dacă nu își echivalează studiile în România, elevii retrași din instituții de învățământ rămân inițial cu situația neîncheiată, iar după aceea se regăsesc pe listele celor cu abandon școlar.

În cei peste douăzeci de ani de experiență la catedră, am avut astfel de situații, în care părinții și-au retras copiii de la școală, înscriindu-i la diverse școli din alte țări, și care, la începutul anului următor, au dat examene de echivalare, la toate materiile, pentru a putea trece clasa. Nu au primit, de la școala la care fuseseră înscriși, nicio adeverință, nicio notă, nici măcar nu știau dacă au trecut clasa în anul care tocmai se încheiase.

Poate că homeschooling este o variantă de învățământ mai facilă pentru părinți, că nu mai au grija de a duce și a aduce de la școală copiii, de a le cumpăra o anumită uniformă etc.; pe termen lung, însă, acei elevi vor fi marginalizați, nu vor ști să se comporte în colectivitate, nu vor putea face față unor presiuni, unor examene. În ziua de azi, fără o calificare, nu poți găsi un loc de muncă, iar noi, părinții, trebuie să le oferim copiilor noștri tot sprijinul pentru a reuși să ducă o viață cât mai frumoasă. Așadar, sincer, în viziunea mea, homeschooling nu este o alternativă, una viabilă, a sistemului de învățământ, așa cum îl știm, cu bunele și relele lui.

Alina Ane-Maria Pripon

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *