Cum să fie abordate emoțiile în jurnalism – stresul la locul de muncă, tristețea resimțită atunci când este relatată o poveste dramatică sau chiar entuziasmul pentru o nouă oportunitate. Oricât de banale sunt aceste emoții, dacă sunt agravate, ele pot duce la probleme care pot îngreuna munca jurnaliștilor și, în unele cazuri, chiar îi pot determina să renunțe la profesie. Un jurnalist și profesor universitar care speră să abordeze această problemă este Maja Šimunjak, lector principal în jurnalism la Universitatea Middlesex, din Londra, și autoarea cărții „Managing Emotions in Journalism”, recent publicată, bazată pe interviuri cu peste 30 de jurnalişti britanici. Cartea crește gradul de conștientizare a situațiilor emoționale și a factorilor de stres cu care se confruntă jurnaliștii și oferă reporterilor un cadru pe care să-l folosească în munca lor.
„Dacă te uiți la clasamentele celor mai stresante ocupații, probabil că jurnaliștii vor apărea acolo. Și nu numai corespondenții de război, ale căror vieți sunt adesea amenințate, ci și radiodifuzorii și reporterii de știri. Slujbele lor sunt percepute ca stresante alături de cele ale ofițerilor de poliție, pompierilor și soldaților. Spre deosebire de aceste alte profesii, ceea ce face ca jurnalismul să fie diferit este faptul că este foarte public, astfel încât toate triumfurile, dar și toate greșelile sunt binecunoscute. Această situație contribuie atât la creșterea emoțiilor pozitive, cât și a celor negative. Un alt aspect al acestui job este că nu se oprește niciodată. Există muncă suplimentară atunci când lucrezi pentru public, în perioada de post-producție. În plus, jurnaliştii cu care vorbesc simt adesea că trebuie să fie informaţi în permanenţă despre ceea ce se întâmplă şi disponibili în mod constant pentru a acoperi o poveste.Lucrul în aceste circumstanțe poate evoca sentimente de anxietate, frustrare și nervozitate. Cu toate acestea, industria pare să opună rezistență faptului că aceste condiții de muncă sunt dificile. Uneori mi se pare că nu le permitem jurnaliştilor să fie oameni; credem că ar trebui să fie deasupra tuturor, că ar trebui să meargă mai departe tot timpul, fără efecte. Acesta este genul de narațiune încă destul de comună în multe redacții”, detaliază Šimunjak, într-un interviu publicat de reutersinstitute.politics.ox.ac.uk.
(redacția UZPR)
Foto: Jennifer Beebe/Pixabay