Doar câteva file din calendar ne mai despart de noul an. Un truism ne dă târcoale: e vremea bilanțului ! Iar pentru matematicianul – academician Gheorghe Păun, acesta nu poate fi decât pozitiv.
De cel puțin 2 ani, Domnia Sa plănuiește punerea în scenă a celebrării lui Urmuz în 2023, când s-au numărat 140 de ani de la naștere și 100 de la plecarea scriitorului Demetru Dem. Demetrescu-Buzău în „infinitul mic”.
Ce s-a petrecut, în fapt?! Mulți s-au contaminat anul acesta de urmuzism, primind în dar o provocare intelectuală de mare anvergură! Cititori noi s-au aplecat, curioși ori sceptici, pentru prima dată asupra puținelor pagini ale „trist-genialului grefier-muzician, literat parcă în treacăt”. Urechi neîncrezătoare, fermecate pe minută, au ascultat cele câteva măsuri muzicale compuse de Urmuz și salvate din uitare ca prin minune. Priviri avide au îmbrățișat chipuri colorat-fulgerate de ochii minților unor artiști, neaoși ori străini de pe mapamond, răscoliți de nebunul ecou urmuzian. Litere de tuș ori digitale au țesut plase trainice de idei, sensuri, interpretări novatoare ale operei sale… Mâini s-au strâns, drept recunoșterea apartenenței la un cerc părăsind spațiul bidimensional, pentru a se transforma într-o spirală avântată spre asteroidul Urmuz…
Dincolo de scopul în sine al acestui nebănuit efort emoțional și organizatoric al omului de cultură Gheorghe Păun, stă o altă neașteptată reușită, pusă, de data aceasta, pe seama esenței unui născut „pe Argeș în Sus”! Lider nonconformist și de necontestat, a reușit să strângă în jurul Domniei Sale oameni feluriți, chiar antagonici, cu nume știute ori nu, apropiați ori distanțați, mângâiați de soarele dimineții mai devreme sau mai târziu, le-a dat un scop, o șansă, un motiv, o pală de inspirație… Pentru un timp, a făcut posibil ca absurdul lumii înconjurătoare de azi să fie biruit, trecut în umbră de un alt fel de absurd, cel creator de sensuri noi, de părelnice „lumi în dungă”! Și totul s-a întâmplat într-un ciudat continuum spațiu-timp, nou-născut din tărâmul marilor umbre de la Curtea de Argeș.
Toată această minunată aventură n-a lăsat doar urme în conștiințe ori amintiri! Academicianul Gheorghe Păun a strâns, spre aducere-aminte, tabletele sale cu teme urmuziene plasate drept jaloane anul acesta în săptămânalul Argeș Expres, dar și articole din alte reviste prestigioase. Iar rodul acestui efort, darul cel mare, l-am primit eu! Autorul a decis să publice volumul-epilog al Anului Urmuz 2023 la Editura Biscara, chiar acum, în zilele acestei luni bogate în sărbători creștinești, cântec, voie bună, planuri și prevestiri dorit-fericite pentru vremurile ce vor veni… Căci și anul 2024 va purta, ca toți cei care vor urma după această spargere de formațiuni glaciare din Anul Urmuz, numele acestuia în conștiința celor cu spirit ludic și profund. <<Cum scria undeva George Pruteanu, „despre Urmuz abia de-acum trebuie să stăm de vorbă”…>>, ne anunță de pe copertă cuvântul academicianului.
Cartea se deschide cu o succintă cronologie a Anului Urmuz 2023 și se încheie cu o bibliografie atent cântărită care, anticipează cu speranță autorul, va crește în timp.
Între cele două pietre de hotar, curg în spiritul informativ-formativ al academicianului și în binecunoscutul său stil calamburistic-optimizant, eseuri despre punctul central al anului – Simpozionul Internațional de la Curtea de Argeș (17-19 martie 2023), dar și despre evenimente-picanterii (botezarea asteroidului Urmuz, a Cafenelei din Curtea de Argeș „La Urmuz”…), despre opere de artă vizuală iscate de fenomenul Urmuz (sculpturi, portrete), despre traduceri ale puținului și consistentului scris urmuzian, despre momente capitale ale destinului scriitorului născut pe plaiurile argeșene, despre „paradoxuri-bizarerii” ținându-se scai de umbra lui Urmuz, despre muzica sa ori cea inspirată de opera-i, despre punctele de intersecție ale lui Urmuz cu alte nume mari ale noastre – Eminescu, Caragiale, Tudor Arghezi, Eugen Ionescu, Nichita Stănescu, Geo Bogza… dar, mai ales, cu numele celor ce și-l arogă drept precursor în literatura de avangardă, despre veselia tristului neuitat și a „pahucilor” săi, despre efectul dramaturgic al scrierii lui Demestrescu-Buzău, despre editori și critici – Sașa Pană, Matei Călinescu, George Călinescu, Pompiliu Constantinescu, Perpessicius, Tudor Vianu, Ov.S. Crohmălniceanu, Nicolae Balotă, Radu Petrescu, Nicolae Manolescu, Ion Pop, Ion Negoiţescu, George Pruteanu…, despre argumente potrivite imaginii de „înainte-mergător” a lui Urmuz, despre cărți de inspirație urmuziană (aici Editura Biscara fiind iarăși privilegiată de autor prin două recenzii pentru cărțile Ursuzisme de Angela Dina-Moțățăianu și Destine clandestine, antologia rezultată în urma unui concurs literar cu temă urmuziană), despre eforturi de reconstituire biografică, despre urmele urmuziene din spațiul virtual, despre casa în care s-a născut, dar și cea care-i ocrotește amintirea unor lumești rămășițe… Și multe altele, prinse în carte, luminează spiritul urmuzian, redevenit parcă materie, care-și schimbă, cu fiecare clipă, starea de agregare, lunecând ușor de la cea gazoasă – fluidă, spre trainic-vizibila stare solidă…
«La un secol de la moarte, Urmuz încă ne bântuie, ca o „fantomă flămândă” din mitologiile extrem-orientale…», concluzionează autorul. Puțin obosit de tumultuosul an 2023, ne zâmbește promițător din spatele cuvintelor: «Ce va (mai) urma? Crăciunul, că de mult îi duc dorul… Odată cu Anul Urmuz – şi cu anul 2023 însuşi, cel plin de războaie – se încheie şi rubrica de faţă. Voi reveni (cu alt subiect, ca în alte dăţi?) sau nu, nimeni nu poate spune în acest moment. Crăciun fericit, cu pace şi bucurie!».
Cartea Anul Urmuz 2023 este o carte despre Urmuz, dar și despre omul Gheorghe Păun, despre cum împărtășește generos celor din preajmă din erudiția sa, din crezurile sale… luptând pentru buna rânduială!
Îmi cântă în urechi, drept argument, un incitant și potrivit fragment din prozopoemul absurd Efectul lui PI (Angela Dina-Moțățăianu – Aricisme, Ed. Biscara, 2023):
„PI, ştiut ca iraţional, îşi luă într-o zi zborul din spaţiul euclidian. Îşi puse aripi de liliac, cum zicea şi-n zodiac, planând pe fumul de pipă, pătrunzând, pe clipă, în celula infinită… Îi sparse membrana, pierzându-şi umbra şi rama, ajungând fără I în sistemul P… Aici, înconjurat de lexicoane, fu învăluit în lauri ca spini calini, cu care zdreli orgolii, sorţi şi nenumăraţi morţi vii…”.
Sara Mina
editor