◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro23.06.2024

„Teste de incultură” sau curajul de a mânui pumnalul verbal

Prin volumul de versuri publicat anul acesta la Editura Letras, demersul euristic al poetului Toma Constantinescu pare de-a dreptul să debusoleze, ieșind parcă din zona poeziei pure pe care o așezăm întotdeauna pe un piedestal. El sfidează, răstoarnă sintaxa poetică și coboară sfidător în cotidian, invitându-ne la un „picnic” literar, punând parcă la frigare bucăți dintr-o realitate insuportabilă și plină de minciună, corupție, aflându-se sub nivelul moralității.

Scriind cu o viteză uimitoare, scoțând rima la comandă, poetul creează scene caricaturale, acide, pline de amărăciune, de revoltă și de neputință. Fiecare poem are o mică poveste, uneori în catren ca un flash, sentențios și plin de obidă. El arată la tot pasul cu degetul acuzator, într-un limbaj neaoș, le spune pe românește, uneori alunecând în obscenitate, dar orice ar scrie și oricum ar scrie, poetul nu are niciun fel de constrângere de limbaj, dovedind o mare libertate de exprimare.

Titlurile frapează din capul locului, făcând o nouă ordine prozodică, în stilul lui Ion Pribeagu, din care se pare că-și extrage seva poemelor sale. „Una caldă, una nașpa” – ne aruncă în față curajosul poet. Întâlnim titluri care șochează. Coito, ergo sum, Ai dracu’ hoți, Oral, adică cu gura și exemplele pot continua, cu alunecări în zona inesteticului, așa încât credem că poetul a gândit bine titlul cărții Teste de incultură, în consens cu subiectele derizorii, bășcălioase, dezvoltate fără niciun fel de inhibiții, cum că ar ieși din zona inefabilului. Este ca și cum ne-ar spune „luați-mă așa cum sunt, altfel nu pot scrie, n-am nimic de ascuns”.

Întrucât orice text literar este interpretabil, avem libertatea să credem și asta. Prin tot ceea ce scrie pare să se elibereze de tot oful, are de spus lumii cam cum merg treburile în Patria Mumă.

Volumul Teste de incultură începe, paradoxal, cu două poeme solemne, elogioase despre Patrie și despre nemuritorul Brâncuși, emblemă a neamului românesc: Țăran și deopotrivă zeu,/ La masa lui iau loc, în noapte,/ cei fără Dumnezeu, / Cei neștiuți în fapte (p. 17).

Poetul demontează, ca un meșteșugar nemulțumit, aproape toate citatele celebre, zicători, vorbe de duh. Toate sunt răstălmăcite pentru a răspunde intenției lui parodice: Iartă-i, Doamne, că nu știu, Fericiți cei săraci cu buhul, Asta-i pohta ce-am ratat. Aproape tot arsenalul paremiologiei românești și străine sunt nuclee semantice cu sens aforistic. Unele titluri din poezia românească din Vasile Alecsandri, căruia îi cere iertare, Șmeneș Mârlanul, sau din Bacovia, Plouă, plouă, plouă, Plouă cu vrăjeală,/ Politica-i nouă?/ Doar o abureală,/ Babe comunale,/ Ajunse-n Parlament… fac obiectul parodiei lui Toma Constantinescu

Autorul își continuă discursul epic în versuri în același limbaj acid, fără menajamente, îngroșând caricatural imaginea unei societăți fără repere morale, ca în poemul Mucles, s’il vous plait: Promit politrucii în parlament,/ Revarsă puhoi de minciuni cu ardoare,/ Neținând seama niciun moment/ Că țara ne arde și doare” (176) sau în alt poem: „Polițiștii care ne fură,/ Primari care violează,/ Senatori care sperjură,/ Dispeceri ce delirează/. (225)

Nu scapă pumnalului verbal nici numele ilustre din literatură, pictură, cinema, biserică, oameni celebri pe care îi înșiră interminabil, gustând și ei din păcat, în frunte cu Don Juan, Casanova și popa Rasputin.

Cu același pumnal scormonește în trecutul nostru fără de noroc: C-au fost turci sau ruși barbari,/ Poloni, austro-ungari, huni,/ mongoli sau vizigoți,/ Ne-au supt sângele cu toți. Sunt versuri cu un puternic suflu patriotic. Nu-i scapă nimic, totul este trecut cu înverșunare prin sabia lui stilistică: doctori și prostituate, hoții de păduri, orice care stă sub semnul corupției și al nevolniciei. Până și spațiul rural își pierde aura veșniciei, devine ostil și întinat de urâțenia sufletului. Cumetre dându-și coate, bârfind să epateze (225).

Versificația este spontană, fără prea multă elaborare, fără încifrări metaforice, căci totul se face pe față, ca și cum ar desprinde suprafața plină de pecingine pe care o îndepărtează cu bisturiul lui de poet-chirurg. El își exprimă printre rânduri o revoltă mocnită, adevăruri triste despre răul care sapă adânc într-o țară care tinde să devină colonie. Privirea lui este panoramică: Munții jelesc, iată,/ Codri de aramă.

Cu siguranță, poetul Toma Constantinescu își va găsi cititori pe măsură, întrucât subiectele sunt de mare actualitate, multe poeme sunt adevărate pamflete într-un limbaj coroziv, licențios, rostit pe șleau, cu accente de zeflemea și cu tentă de bășcălie.

În ciuda faptului că autorul și-a structurat volumul pe capitole, tematic vorbind, se reiau subiectele concentric, uneori cu tristețe, alteori cu revoltă, din aceeași intenție artistică de a acoperi o paletă largă de aspecte, într-o cuprindere exhaustivă, dezvăluind cititorului aceste poeme de la capătul tunelului. Se pare că și-a atins scopul, din moment ce încheie cu un micropoem edificator, oarecum sentențios: Zice Horațiu pe nas: /Iar de-o bea, s-o arzi la fese,/ Căci in vino veritas/ Și nu știi ce dracu’ iese/.

Așadar, în opinia noastră, poetul Toma Constantinescu are curajul să lase literaturii române o carte despre ceea ce a văzut și a trăit, despre revolta sau neputința lui, despre tot ce se întâmplă într-o societate de tranziție care nu se mai termină.

 

Elena Netcu / UZPR

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *