Cei care manipulează mecanismul social formează un fel de guvern invizibil care este adevărata putere de conducere a țării. Se calomniază, se atacă, șterge trecutul, se rescrie istoria, orice poate influența poporul, pentru ca politicul să-și poată impune voința, fără a apela la arme, încă prin forța legii și nu prin legea forței, fiind aplicat la nivel de știință. Foarte importante sunt simbolurile istorice, iar dacă ele nu corespund cu momentul, trebuie „actualizate“.
Ocupanții sovietici și-au marcat (mai ales după 1945) imperiul cu monumente atât în republicile din componența URSS, cât și în zonele satelit ale Imperiului. La Chișinău, de pildă, monumentele sovietice sunt prezente și astăzi în centrul orașului: statuia lui Grigori Kotovski, cel care a creat în Transnistria bazele așa numitei, republici moldovenești, complexul Eternitate, dedicat ostașilor sovietici, monumentul Eroilor comsomoliști, etc.
Primele două au fost restaurate în timpul mandatelor de filo-rusul Igor Dodon și al comunistului sovieto-nostalgic Vladimir Voronin, iar al treilea se află, parcă ironic, pe bulevardul Grigore Vieru, numit după poetul-simbol al renașterii naționale din Basarabia.
Monumentele sunt importante pentru Federația Rusă pentru că, la nivel simbolic, sunt prelungiri ale ocupației militare și politice sovietice. Monumentele sunt una dintre ultimele instituții politice ca semn al fostei preponderențe politice și militare sovietice în Europa Orientală. Iar mutarea lor, din locurile centrale, simbolic vorbind, în locurile mai puțin vizibile, mai puțin expuse, semnifică decăderea, pierderea importanței politice, influenței culturale și spirituale a Rusiei. În aceste condiții, Rusia reacționează violent, ex. statuile lui Lenin.
În Ucraina după căderea lui Yanukovici, Rusia cea care până atunci elogiase prietenia a devenit inamic oficial al Ucrainei: a invadat și anexat peninsula Crimeea și a instigat și susținut militar separatiștii pro-ruși din Donbass. În replică, în Ucraina a devenit o politică de stat înlăturarea urmelor URSS, și până în 2017 au fost distruse toate cele 1320 !! de statui ale lui Lenin aflate pe teritoriul ucrainian.
În Bulgaria, un monument al Armatei Roșii a fost vopsit de-a lungul timpului (în ciuda protestelor repetate ale ambasadei Rusiei) astfel încât militarii să pară super-eroi din benzile desenate americane.
Nici România nu e străină de politizarea statuilor, ba chiar are o adevărată tradiție a dărâmării și mutării acestora: potrivit unui articol apărut în 2019 în Arhitectura, prima statuie de importanță publică din București, “România deliverată” (sau Statuia Libertății) a fost distrusă, în 1848, la doar cinci zile după ce fusese montată.
Cea mai mare epurare de astfel de monumente au făcut-o comuniștii, care au distrus sau mutat numeroase statui ale unor personalități din regatul României, inclusiv pe cele ale regilor Carol I și Ferdinand.
După Loviluția din 1989, a venit rândul simbolurilor comuniste să dispară sau să fie mutate: statuia lui Lenin din Piața Scânteii, devenită Piața Presei Libere, statuia lui Petru Groza, Monumentul Ostașului Sovietic, chiar și cel al Răscoalei din 1907 etc.
Pe locul unde, pe vremuri, a fost statuia lui Stalin (dărâmată de comuniști) a fost amplasată cea a lui Charles de Gaulle, a regelui Carol a fost refăcută, cea a lui I.I.C. Brătianu a revenit la locul său de pe Bulevardul Dacia, unde fusese înlocuită cu un bust al ilegalistului comunist Ilie Pintilie.
Jurnalistul polonez Ryszard Kapuscinski remarca, în „Călătorind cu Herodot” ( 2008) că „niciodată nu avem de-a face cu istoria reală, ci întotdeauna cu cea povestită, cea prezentată, aceea în care crede cineva în acel moment”. Herodot a scris „pentru ca faptele oamenilor să nu pălească prin trecerea vremii, iar isprăvile mari și minunate săvârșite și de greci, și de barbari să nu fie date uitării”, (Istoriile, ed. Humanitas, 2018). Exact acesta este și rolul monumentelor: să ne amintească de oameni și faptele lor – sau de istorie.
Edward L. Bernays a descris în lucrarea sa „Propaganda”(1928) această artă a manipulării: „Cei ce practică conștient manipularea inteligentă a opiniilor maselor un element important al societății democratice, cei care folosesc acest mecanism al manipulării, formează de facto un guvern invizibil, care este adevărata putere de conducere a unei țări“. În 11 capitole, Bernays examinează sarcina propagandei pentru a organiza „haosul informației”, descrie modul de acțiune al noii propagande și propagandiști și analizează psihologia relațiilor publice. Alte puncte focale sunt relația dintre propagandă și conducerea politică, rolul femeilor și propaganda în domeniile educației, serviciilor sociale, artă și știință. Ultimul capitol este dedicat „Mecanicii propagandei”.
Nu poți să politizezi cu efect, lângă simboluri cu tradiție ce te contrazic tacit, așa că BLM – Black Lives Mater, prin colaborarea cu Antifa, a trecut la distrugerea statuilor din SUA, indiferent ce reprezentau, (Theodore Roosevelt) ceea ce arată și lipsa de cultură, dar după cum explică Bernays „haosul informației“, înrudit cu haosul culturii, respectiv desființarea culturii, o practică specific proletară, duce la supremația masei brute și deci la ușurarea manipulării poporului. Poate vă aduceți aminte de mineriada din 13-15 Iunie 1990 care a îngrozit lumea occidentală (mă aflam în Austria), în fața camerei de luat vederi, TVR, declara un miner cu lămpaș, că a „găsit“ la sediul unui partid, obiectul încriminat; O MAȘINĂ DE SCRIS AUTOMATĂ. O sancta semplicitas, unde se ajunge cu haosul programat de politicieni necinstiți, această mineriadă a produs oficial 4 morți și 1300 de răniți, pagube materiale enorme. Efectul l-am văzut tot la TV, pe trotuare o mulțime mai ales de femei care aclamau, la trecerea camioanelor cu mineri aruncau flori acestora, în semn de recunoștiință, că tocmai se întorceau de la locul crimelor. Manipulare totală, efectul s-a perpetuat și la alegerea celor ,3 trandafiri, partidul beneficiar, ales cu procente imposibile în occident, ci doar în Coreea de Nord.
„Cancel Culture“, este o practică de mii de ani, în Roma antică „Damnatio memoriae“ însemna blestemul celor ce gândesc sau au gândit altfel, decât liderii autoritari,sau ideologiile radicale, guvernante. Apropo miliardarul rus Filatov vrea să cumpere statuile murdărite de BLM-iști, respectiv a lui Theodore Roosevelt ce va fi înlăturată din fața Muzeului American de Istorie Naturală New York (după cum a anunțat biroul primarului Bill de Blasio) și statuia lui Alexander Baranov din Alaska, pe care miliardarul vrea să le aducă la Sankt Petersburg.
Distrugerea fizică a unor simboluri, statui, seamănă cu exercitarea nervilor inutil, așa cum a făcut-o regele Xerxes în anul 483 î.en. când a poruncit biciuirea apei, ce i-a distrus podul în construcție la Helespont. Apa și vântul au distrus podul, dar biciuirea apei a fost inutilă, dictatorii nu au adesea o rațiune utilă.
Constantin Gumann / UZPR