◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro29.03.2024

Vârsta matusalemică a ” JUNIMII ROMÂNE”

   În luna mai se împlinesc 170 de ani de la apariția revistei Junimea română editată de ”Societatea Junimea Română” a studenților munteni și moldoveni aflați la studii în Capitala Franței. Secretar de redacție al publicației era Dim. G. Florescu, iar printre redactori și colaboratori se numărau G. Crețeanu, D. Berindei, D. Lecca, Al. Sihleanu și dr. P. Iatropol.

Dintre titlurile publicate, cel puțin două sunt interesante și în zilele noastre. Am în vedere studiul Mișcarea românilor în Ardeal, 1948, în fapt discursul ținut de Nicolae Bălcescu în fața românilor aflați în exil sau doar în trecere prin Paris cu prilejul celei de a treia comemorări a Revoluției de la 1848 din Transilvania. Al doilea text de o importanță care nu a scăzut odată cu trecerea anilor este articolul Muncitorul român, scris de tânărul pe atunci, Al. Odobescu.

    În editorialul Scopul nostru, apărut nesemnat în numărul 1 din mai 1851 se pledează pentru împlinirea idealurilor revoluționarilor de la 1848, dobândirea independenței naționale, cultivarea democrației în societatea românească, realizarea unirii, nu doar între cele două țări românești ci și între românii înseși, o parte dintre ei fiind și în acele vremi și chiar pe pământ străin dezbinați. Iată un fragment în care se face pledoarie pentru unire și unitate: ”Fericirea noastră nu va veni niciodată de la capetele corunate (încoronate – n.n.), ajutorul nostru nu va veni niciodată de la streini. În noi este toată puterea, și noi înșine nu vom fi  tari până nu vom fi o dată uniți. Până acum unirea a slujit abia de temă poeților; noi ne propunem a o propaga cu mai multă seriozitate, a convinge pe toți că nu e deosebire între un român de dincolo sau de dincoace de Prut, de dincolo sau de dincoace de Carpați; vom spune celor ce vor voi să ne audă că suntem datori, nu numai a ne iubi ca frați, ci însă a ne da mâna, spre a ne ridica ca un singur om când ziua așteptată va sosi. Spre a ajunge la acest scop, vom întrebuința gândirea subt toate formele ei; vom tracta (trata -n.n.) arte, literatură, istorie, politică, morală, toate dintr-un singur punct de vedere: Patria”.

       Deși a avut o existență scurtă, ”postumitatea„  revistei ”Junimea Română)” este de-a dreptul matusalemică. Se pare că Titu Maiorescu a fost inspirat atunci când și-a ”botezat” societatea literară de la Iași de societatea și revista din Paris. În zilele noastre, critici și eseiști -Aurel Petrescu, Cornelia Bodea (Romania), M.N. Rusu- au publicat în cărți sau reviste articole în care au relevat importanța unei reviste scrise și tipărite pe pământul ospitalier al Franței, de români pentru români. Iar în Dicționar al Presei Literare Românești (I. Hanganu, Editura Științifică și Enciclopedică, 1987) și Dicționarul Presei Românești (Georgeta Răduică@ Nicolin Răduică, Editura Științifică,1995),revista în discuție ocupă locul ce i se cuvine. Să păstrăm și noi un gând de pioșenie, pentru câțiva din pionierii presei românești de acum 170 de ani.

 

                                                        Vasile Moldovan – UZPR 

    

    

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *