Mass-media pot ajunge, fără să vrea, să infuzeze cititorii cu senzaționalism sau povești științifice inexacte, care riscă să deformeze felul în care este percepută valoarea științei. Dar acest lucru ar putea fi evitat dacă jurnaliștii de știință actualizează modul în care raportează poveștile. La rândul lor, cititorii ar putea înțelege cum ar trebui să arate jurnalismul științific corect și echilibrat și astfel vor putea să distingă poveștile bune de celelalte și vor face alegeri informate.
Viitorul jurnalismului științific este atât incitant, cât și periculos. Cei care doresc să intre în domeniu pot urma tradiția, cum ar fi transmiterea de informații printr-o singură platformă sau pot opta pentru remodelarea modului în care sunt spuse poveștile științifice. Este o alegere care nu mai poate fi ignorată în lumea contemporană, în care știința are un loc de frunte și a ieșit de mult din „turnul de fildeș” în care funcționa cândva.
Projected Futures, de pildă, este o școală intensivă de vară din Canada, care încearcă să regândească modul în care știința este comunicată în societate prin intermediul jurnalismului. În timpul școlii de vară, de la Universitatea Concordia, studenții regândesc modul în care știința devine accesibilă publicului, care îi poate înțelege mai ușor impactul. Jurnalismul trebuie să îmbrățișeze limitările, ambiguitatea și avertismentele subiectului și să atragă oamenii în prim-plan, să surprindă eforturile de colaborare ale cercetătorilor, combinate cu prezența critică a dovezilor disponibile. Pe de altă parte, jurnalismul științific ar trebui să fie oferit de jurnaliști care sunt instruiți în știință și de oameni de știință care sunt formați în jurnalism. Acest lucru va favoriza înțelegerea publicului asupra științei din mai multe perspective și va preveni viralizarea afirmațiilor înșelătoare.
De asemenea, unele noi platforme extind accesul științei la sfera publică. Grupul canadian Informed Opinions și organizația globală 500 Women Scientists pledează pentru creșterea numărului de surse diverse în jurnalismul științific. Deși nu este rolul presei de a promova instituțiile sau indivizii, în interesul unei perspective echilibrate pot exista relatări și despre instituții publice mai mici, credibile, care nu sunt promovate de obicei de agențiile de finanțare sau de echipele de relații publice.
În același timp, jurnaliștii de știință, care sunt adesea liber profesioniști, au rareori resursele sau timpul pentru a optimiza o poveste pe platformele multiple pe care funcționează astăzi mass-media. Dar o rețea de comunicatori, fiecare având o expertiză, seturi de abilități și instrumente diferite poate transforma aceste povești în colaborări și le poate extinde masiv aria de acoperire. De exemplu, un articol despre știință a fost înregistrat ca o poveste audio și a fost difuzat astfel de publicații precum The New Yorker, Wired sau Hakai Magazine.