„Fiecare viață este o carte scrisă pentru a fi citită și judecată în altă lume, de Marele Cititor”
– DE CE NU ȚI-A PLĂCUT CĂRTĂRESCU până acum ? mă întreabă Femeia.
– Pentru că și-a politizat existența, aderând la „intelectualii lui Băsescu”; la o întâlnire cu studenții și-a etalat blugii decolorați, a vorbit simplist și orgolios; risipind mult devotament pentru o imagine care să-l propulseze spre premii, până la cel mare, mondial, numit Nobel. Și-a încercat talentul în poezie, proză, eseistică, publicistică, jurnale, mărturii și chiar critică literară. Din lista sa bibliografică, nu lipsesc audio-book-uri, cărți pentru copii, romane grafice, poeme cu pixeli și interviuri de promovare. Uneori am căzut în păcatul de a-l suspecta de regizarea traducerii sale în numeroase limbi străine, inclusiv bulgară, suedeză, norvegiană, slovenă, olandeză, maghiară. Așișderea cu cărțile – publicate în Suedia, Italia, Irlanda ori America.
Și totuși, am citit cu mare interes lucrarea sa de doctorat despre Postmodernismul românesc, un text de referință pentru evoluția formelor de expresie ale stilului contemporan, precum și câteva romane (Levantul, Orbitor, Solenoid, Melancolia, Nostalgia). Evident că am fost atras de textul său De ce iubim femeile. Scriitorul se mărturisește: „Eu sunt un om ieșit din comun de curios, cu nenumărate hobbyuri, cu obsesii puternice și cu voința de a știi totul despre tot”. Scriitorul transformă suferința în frumusețe. Care suferință? Cărtărescu este unul dintre cei mai fericiți și adulați scriitori contemporani. Poate că sunt totuși bolnav de invidie.
I-am citit romanul Theodoros, da, cu invidie masculină, după cum l-am disgrațiat pentru experiențele împărtășite în broșurica De ce iubim femeile. Spun că bărbații văd în fiecare bărbat în hoț subtil al sentimentelor sale dedicate dragostei pentru Femeie.
ROMANUL THEODOROS (Editura Humanitas, 2022) este cu siguranță principalul eveniment editorial al anului. Să-l lecturăm împreună, deși are un număr de pagini, care ar putea descuraja timpul dedicat lecturii. Cuprinde 33 de capitole (632 p.), scrise preponderent la persoana a II-a, exercițiu prozodic mai rar utilizat în literatură, dar care râvnește să reconstituie, pentru stilul narativ, persoana a patra (?). Neconvențional din toate punctele de vedere, linia narativă este labirintică și așezată în straturi, având farmecul povestitorului înzestrat cu har și meșteșugeala cuvintelor.
E un roman internaționalist, cu acțiunea mișcată în secolul al XIX-lea din Valahia și Grecia până în Ierusalim și Etiopia. Patru lumi care se intersectează din patru arii spirituale diferite. Fabulația, mitologia, realitatea, fantazarea se îmbrățișează în jurul faptelor istorice, ce pot sau nu pot fi adevărate. Secvențele narative sunt supraetajate.
CINE NAREAZĂ toate cele scrise? Arhanghelii, ei arhanghelii devin povestitori, relatând aventura inteligentului și vicleanului Theodoros spre a ajunge împăratul care descoperă Chivotul Legii. Reconstituie viața unui servitor tânăr de pe moșia Ghergani a lui Ghica, ajuns împărat al Etiopiei, cu numele de Theodoros, „bestie cu chip de om” sau „crin cu mireasmă dumnezeiască”. Lipsit de dragoste și măreție, ajunge în fața judecății popoarelor cerului. Dumnezeu devine nu evaluator al omului păcătos, ci cititor cu ochelari, încântat de povestea vieții temerarului Theodoros: „Domnul cetea mai departe, cu nerăbdare, cu lacrimi în ochi, ori mânios din tronul său vecinic, rămânând visător la vreo istorie de libov”; „degetul său dădea filele…, judecata nu va pune-n taler omul, cu păcatele și luminile sale, ci cartea scrisă de noi (arhanghelii – n.n.), cu osârdie, vreme de o jumătate de veac, iar dacă ea va fi primită în ceruri, va fi primită și pe pământ”.
ESTE ROMAN FICȚIONAL „MITIC ȘI ARHETIPAL”, alcătuit din narațiuni istorice multietajate. Relatarea se construiește ca un poem măreț, după modelul marilor epopei ori a marilor alegorii ontice. Sunt documentate Biblia, cartea etiopienilor (Kebra Nagast), Zohar, Cartea splendorii, Scrisorile lui Ghica (schema alegoriei), basme românești, scrieri din Herodot și Pliniu. În plus, narativitatea capătă frumusețe prin spectacolul limbajului și a subtilității de a încropi vasta metaforă a unei existențe tulburate de mituri, mistere și ficționalitate. Nu poate fi redus conținutul la o povestioară pentru un cititor confortabil, de aceea, vă lăsăm curiozitatea să descopere fascinația unui text, care l-ar fi putut ademeni chiar pe Domnule, supremul judecător. Dumnezeu devine lector, răsfoind foile și trăind intens secvențele animatoare ale personajelor.
ÎNCEPÂND DE ASTĂZI, ÎMPĂRTĂȘESC VALOAREA SCRISULUI LUI Mircea Cărtărescu. M. C. confirmă opțiunea pentru postmodernitate, așa cum a teoretizat-o în lucrarea sa de doctorat, în sensul disoluției discursului clasic, a elementelor care dădeau narativității echilibru și înțeles. Altfel se va scrie în viitoarea World literature, după ce Theodoros va răspândi postmodernitatea narativă și lingvistă în stilul prozei mondiale. E prea gravă afirmația?!!? Romanul parabolă cu titlul Theodoros, este, deocamdată, evenimentul literar al anului 2023. Iar scriitorul și-a arătat măreția stilistică, încropind o epopee (post)modernă.
Anton ILICA