◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro29.03.2024

Cărți noi, de jurnaliști mureșeni. Florin Bengean: „Aspecte din filantropia ecleziastică românească din spațiul extracarpatic în secolul al XIX-lea”. Câtă credință, atâta filantropie

Filantropia, în esența ei, este o acțiune de binefacere în folosul celor săraci, în nuanțele ei, însă, orizontul se extinde și are în vedere nu doar pe cei săraci, ci și pe cei care, la un moment dat, ajung într-o nevoie care excede posibilităților lor. Sau pot intra în discuție și situațiile catastrofale – inundații, incendii, cutremure, accidente – ori nevoi medicale, în care „sărăcia” este neîncăpătoare pentru a exprima un gest de caritate, dărnicie, lăsând în umbră un înțeles care are și conotații mai greu de digerat.

În context ecleziastic, filantropia are un plus de încărcătură și de distincție, pentru că apare rolul credinței, care înnobilează gesturile filantropice, scoțându-le din conul suspiciunilor de interese mărunte, cotidiene.

Fundamental, filantropia ecleziastică e expresia vocației adevărate a milosteniei, care vine din cele mai profunde trăiri și angajamente morale.

Biserica s-a situat dintotdeauna într-o poziție (re)activă la nevoile curente ale ființei umane, materializând principiile care dau identitate creștinismului autentic.

Perechea antagonică om bogat/om sărac are multiple fațete în posibilele ipostaze: politice, economice, sociale, culturale, spirituale. Căci bogat nu e doar cel cu averi cu asupra de măsură, cum nici sărac nu e doar acela cu lipsuri materiale.

De aceea, cred, filantropia eclezistică la nevoie se cunoaște”, iar istoria lumii, în care includem și istoria noastră, a dat destule mărturii ale misiunilor filantropice, dincolo de decizii ierarhice sau inițiative de grup.

Filantropia ecleziastică a însoțit consubstanțial istoria noastră, atât în forme instituționalizate, cât și în asistența socială, care au suferit modificări, adaptări contextuale.

Florin Bengean nu e la prima sa cercetare a istoriei filantropiei eclesiastice, el decupând „Crâmpeie de istorie și filantropie eclesiastică în spațiul românesc” într-o lucrare anterioară. (Editura Vatra veche, 2021 ).

De această dată, el se oprește asupra unor „Aspecte din filantropia ecleziastică românească din spațiul extracarpatic în secolul al XIX-lea”, din două provincii românești, Țara Românească și Moldova, cu focalizare pe formele instituționalizate de filantropie şi asistenţă socială din activitatea bisericii, reliefând momentele prielnice dezvoltării filantropiei ecleziastice românești (de la independența politică la autocefalie), ilustrate cu figuri de ierarhi filantropi, între care Mitropolitul Veniamin Costachi, Episcopul Melchisedec Ştefănescu, Sfântul mitropolit Grigorie Dascălul, Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica, Mitropolitul Dionisie Lupu, Mitropolitul Dositei Filitti, Mitropolitul Calinic Miclescu, Mitropolitul Ghenadie Petrescu.

Incursiunea sa în timp și spațiu românesc vine să argumenteze o dată în plus dimensiunea istorică a filantropiei eclesiastice, ca parte a devenirii noastre în și întru credință, definită succint de Florin Bengean: „În cadrul unei istorii a diaconiei creştine, diaconia practicată în Biserica Ortodoxă Română se înscrie pe linia de continuitate a teoriei şi practicii carităţii creştine după modelul basilian”.

Dincolo de istorie și credință, lucrarea lui Florin Bengean nu face decât să ofere modele de asumare (și) filantropică a condiției de „homo religiosus”.

În condițiile de azi, cu atât mai mult, este cât se poate de actuală o parafrazare după o sintagmă celebră „Dacă filantropie nu e, credință nu e”!

 

Nicolae Băciuț

 

*

Cuprins

Nicolae Băciuț, Câtă credință, atâta filantropie…………..7

I. Forme instituţionalizate de filantropie şi asistenţă socială

în activitatea Bisericii Ortodoxe Române în secolul

al XIX-lea (Ţara Românească şi Moldova)…………………9

O evoluţie a cuvântului „sărac”…………………….……….11

Biserica Ortodoxă şi edificarea României moderne….……..25

Biserica Ortodoxă şi grija sa faţă de cei nevoiaşi…………..42

II. De la independenţa politică la autocefalia

Bisericii Ortodoxe Române, momente prielnice dezvoltării

filantropiei ecleziastice românești……………..………….90

III. Figuri de ierarhi filantropi ai secolului al XIX – lea

în spațiul extracarpatic……………………………………102

Mitropolitul Veniamin Costachi……………………………102

Episcopul Melchisedec Ştefănescu…………………………109

Sfântul mitropolit Grigorie Dascălul……………………… 114

Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica………………………..122

Mitropolitul Dionisie Lupu….………..……………………125

Mitropolitul Dositei Filitti………………………………….131

Mitropolitul Calinic Miclescu………………………………137

Mitropolitul Ghenadie Petrescu……………………….……141

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *