Cu siguranță, Al Capone este cel mai cunoscut mafiot din istoria umanității. S-a născut în 17 iunie 1899 în Brooklyn și era de origine napolitană. Tatăl său, Gabriel, de meserie frizer, decide să emigreze în SUA, împreună cu soția sa, Tereza.
Al Capone, ascensiunea
Se integrează cu greu în viața tumultuoasă din New York, schimbă mai multe locuri de muncă și pentru că salariul pe care-l câștiga era mic, a fost obligat să se mute periodic, dat fiind chiriile foarte mari. Într-un final, se mută într-o locuință a cărui proprietar era Johnny Torino, un mafiot notoriu.
Tânărul Al a fost fascinat de Torino și decide să lucreze pentru el. La vârsta de 14 ani este dat afară de la școală pentru că a agresat un profesor. Între timp, Torino se mută la Chicago, iar Al decide să-l însoțească, unde va fi prezentat lui Frankie Yale, un mafiot care deținea mai multe restaurante.
La vârsta de 18 ani, Al Capone are o dispută cu un mafiot, Gallacio, după ce a insultat-o pe sora acestuia. Va rămâne cu o cicatrice pe obrazul drept. Din acel moment, va fi numit Scarface.
Se va îndrăgosti de o tânără din relația cărora se va naște un copil, pe nume Albert. Din nefericire, tânăra a murit în momentul nașterii copilului. Copilul va fi crescut de tatăl lui Al Capone. Se va căsători cu o tânără irlandeză care îi va rămâne soție până la moarte.
Modelul mafiot
Urmând modelul altor mafioți, Al își organizează propria bandă care la un moment dat avea peste 600 de mafioți care lucrau pentru el. Îl angajează pe Jake Guzik contabil. Mulți dintre apropiații lui Al Capone au fost împotriva lui Guzik, dat fiind originea sa evreiască.
Al Capone și-a apărat angajatul, comițând chiar și o crimă pentru a-l apăra. Între timp, Al Capone își extinde afacerile clandestine. Cu toate că era prohibiție, deschide mai multe baruri în suburbiile orașului Chicago.
În anul 1925, începe ascensiunea lui Capone, după ce Torrio, un mafiot celebru decide să se retragă și să plece în Italia. Locul său este preluat de Capone care devine regele contrabandei cu alcool. Se implică chiar și în politică, susținând în alegeri candidați care mai târziu, îi reîntorceau serviciile.
În anul 1927, statul american impune o lege prin care orice activitate era impozabilă, iar activitățile ilicite interzise. În 14 februarie 1929, între banda lui Capone și cea a rivalului său, Moran, au loc mai multe schimburi de focuri, în urma cărora își pierd viața șapte persoane. Al Capone preia conducerea și celei de-a doua bande.
Condamnat la 11 ani de închisoare
Pentru că în Chicago, criminalitatea atinsese cote alarmante, președintele SUA dispune ministrului de justiție să intervină pentru a restabili ordinea. Eliott Ness va fi însărcinat cu această misiune extrem de grea.
Al Capone va fi judecat pentru 21 de infracțiuni și obligat să plătească un miliard de dolari. Va fi condamnat la 11ani de închisoare. În anul 1934, va fi cel mai celebru deținut de la Alcatraz.
Cu toate că era închis, va continua să-și gestioneze afacerile prin interpuși. Grav bolnav, suferea de sifilis, este eliberat în anul 1939, iar în anul 1947, moare ca urmare a unei crize de apoplexie.
16 ianuarie 1920, prohibiția, mină de aur pentru mafioți
În noaptea de 16 ianuarie 1920, legea privind interzicerea producerii alcoolului intră în vigoare. A fost o mină de aur pentru clanurile mafiote care au pus mâna pe toate fabricile de alcool și au conţinut, clandestin, să producă.
În 25 ianuarie 1947, se stingea din viață cel mai mare gangster american, Al Capone. A murit bolnav de sifilis, o boală care i-a afectat creierul.
În anul 1925, Capone preia traficul producerii alcoolului. A făcut o avere considerabilă și era un personaj excentric. S-a implicat în politică, în campanii electorale, susținând anumiți lideri, care, ulterior, i-au asigurat protecția.
Al Capone a fost ținta mai multor asasini, dar a pus la cale și masacrul din ziua Sfântului Valentin, când au murit 7 gangsteri.
În anul 1931, este condamnat la închisoare pentru evaziune fiscală. În anul 1939, este eliberat pentru bună purtare. Era bolnav de sifilis și dependent de cocaină. Când a murit, medicii au declarat că din cauza sifilisului, creierul său funcționa ca la un copil în vârstă de 12 ani.
În banda lui Al Capone au fost mai mulți români. Șoferul de încredere al lui Capone a fost Ieronim Budac, un ardelean, care în anul 1918 a emigrat în SUA. Budac i-a cucerit încrederea lui Capone prin faptul că producea clandestin țuică.
Ieronim Budac mafiotul român al lui Capone
Budac a fost arestat de mai multe ori în SUA, dar reușește să se întoarcă în România. Pe toată detenția lui Capone ține o corespondență cu acesta. În timpul celui de al Doilea Război Mondial, Budac este ales primar în comuna Cartișoara.
Contactele lui Capone cu românii nu se opresc aici. Avocatul care l-a apărat pe Capone în toate procesele sale a fost Hiram Mendow, fiul unui emigrant român.
Mafia, una dintre cele mai mari puteri ale lumii
Mafia a fost identificată pentru prima dată la începutul secolului al XIX-lea, în Italia de Sud, în Mezzogiorno. Ulterior, au apărut alte organizații mafiote precum Camorra în Napoli, Cosa Nostra în Sicilia.
Ulterior, Mafia s-a extins în ţări precum SUA, China, Rusia, Japonia, Albania, Turcia. În Maroc, Columbia, Nigeria s-au format clanuri și carteluri care aveau ca scop traficul de droguri.
Mafia în istorie
După cele două revoluţii din anii 1848 și 1860, Sicilia intra într-o perioadă de anarhie. Pentru că nobilii locali nu au putut plăti taxele de protecția, plantaţiile și proprietăţile sunt preluate de mafioţi. În anul 1870, după unificare Italiei, mafioţii profita de disensiunile dintre statul italian și Biserica. Atrage de partea lor populația oferind protecția.
În timpul regimului nazist, perioada Mussolini, mulți mafioţi sunt obligați să fugă în SUA. În timpul celui de al Doilea Război Mondial, mafioţi precum Lucky Luciano au ajutat prin diverse metode la debarcarea americanilor în Sicilia.
Exista documente care relevă colaborare dintre Mafie și americani, încă din anul 1943. După terminarea războiului, Mafia își recapătă statutul și devine stat în stat, graţie Biroului de Servicii Strategice, precursorul CIA.
Pentru că mafioţii erau anticomunişti, americanii îi considera aliaţi perfecți pe toată perioada războiului rece. După masacrul de la Portella della Ginestra, unde au fost ucişi 11 manifestanţi anticomuniști, guvernul italian instituie o comisie de anchetă anti-Mafia.
În anul 1965, Parlamentul italian votează o lege anti-Mafia. Anul 1972 este fatal pentru Mafia. Începe războiul fratricid din interiorul ei. În anul 1982, este asasinat un deputat comunist și în Italia se formează un puternic curent anti-Mafia.
Mafia, cele mai puternice organizații
Revista Fortune a publicat un clasament al celor mai puternice organizații mafiote din lume. Mafia Atlantico s-a format și dezvoltat în Franța, sub forma unei reţele foarte puternice, implicând chiar și personalităţi politice, pe lângă oameni de afaceri.
O altă organizaţie mafiotă extrem de puternică este în Japonia, în Kobe. Se spune că are peste 110000 de membri care dispun de afaceri exorbitante, peste 80 miliarde de dolari.
Obiectul de activitate a acestei organizații tine de pornografie, prostituţie și imigraţie ilegală. Mafia rusească are afaceri de aproape 9 miliarde de dolari. Are peste 500000 de membri care se ocupa cu transportul și valorificarea heroinei aduse din Afganistan.
Camorra, Mafia italiană, se ocupa cu droguri, trafic de arme, prostituţie. Sinaloa Cartel este cea mai puternică mafie din Mexic. Șeful acestui cartel este Joaquin Gurman despre care se spune că este cel mai mare traficant de droguri din lume.
Mafia americană
În anul 1910, în SUA au emigrat 310000 italieni. Estul SUA era numit Mica Italiei, din cauza marilor comunități de italieni. Italienii au adus cu ei și grupuri organizate de criminali, care au pus stăpânire pe New York, Boston, Chicago.
Un clan italian presupunea legături de familie, ierarhie, loialitate. Primul lor obiectiv a fost comunitatea evreiască. Aceasta deținea marile magazine, farmaciile, fabricile. Evreii formau o comunitate prosperă, plină de bani.
Clanurile criminale italiene au cerut taxe de protecție de la bogătașii evrei. În caz contrar, italienii ripostau cu asasinate, răpiri, șantaje.
Evreii realizează că trebuie să coopereze cu clanurile italiene. Începând cu anul 1920, tot mai mulți evrei fac parte din clanurile mafiote italiene, care încep să se implice și în alegerile electorale. Trebuia câștigată puterea politică care le asigura protecția în infracțiunile pe care le făceau. Situația a degenerat între irlandezi, evrei și italieni, fiecare dintre aceștia deservind propria etnie.