◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro13.07.2024

„Iliada de pe Argeș”:  Serialul diaristic Zece Cincinale: JURNAL DE LUPTĂ

Joi, 9 noiembrie, în a doua zi a Salonului de Carte Juridică, Civică și Polițistă al Ministerului de Interne, ediția a XXV-a a avut,  în Holul Casei de Cultură a M.I.,  lansarea unui ciclu publicistic de excepție: primele 7 volume (cărțile 134-140 dintr-o  deja antologică serie de autor ce își urmează neabătută parcursul) ale biografiei epice „Iliada de pe Argeș: Jurnal de luptă”, serial „diaristic” al scriitorului și jurnalistului de cursă lungă, general (r) Nicolae Rotaru, purtând incitantul subtitlu „Zece Cincinale”. Asta înseamnă, ne asigura autorul la întâlnirea de al Salonul M.I., că până la viitoarea reuniune, din martie anul viitor, la care deja a invitat publicul prezent, când va împlini și o frumoasă vârstă biologică, vom avea cea mai amplă reconstituire autobiografică din literatura contemporană, un „Jurnal” personal ținut neîntrerupt pe parcursul a 50 de ani de carieră literară, jurnalistică și profesională, un record în sine, cum numai scriitorul Nicolae Rotaru ne-a obișnuit să consemnăm.

Începând de la subtitlul cărții – serial „diaristic”, o contaminare dintre doi termeni distincți, respectiv sugestia de jurnalism, și ambiția  de scris cotidian – totul din această serie „fluviu” de autor, este  o  încercare, să recunoaștem,  unică la ora actuală în presa și literatura noastră, de a privi arta, creația în general, ca pe o probă de anduranță, o „auto/întrecere”  continuă, ce conduce spre ideea de magnific, de sărbătoresc, adecvată momentului  special ales de autor pentru a o prezenta publicului, respectiv desemnarea domnului Nicolae Rotaru  ca Președinte de Onoare al respectivului Salon de carte (titlul „Zece cincinale” este folosit în răspăr, cu trimitere la vestitele „cincinale” de pe vremuri, care celebrau pașii României pe drumul…victoriilor, sau al dezastrului planificat). Cu totul, „Cartea”/sau cărțile în cazul de față, primele 7 volume ale seriei depășind deja 2000 de pagini, tipărite cu cel mai mic corp de literă posibil, este și  o „revanșă” personală, realizată cu mijloace publicistice, față de toate afronturile personale și profesionale suferite de autor de-a lungul unei cariere cu totul „neobișnuită”, chiar și pentru standardele din  Ministerul de Interne, cu suișuri meritate, dar și cu căderi „dezastruase”, unele datorate și „prietenilor”, mulți și necunoscuți, pe care autorul și i-a făcut de-a lungul vieții. „Sunt un mare cititor de nimicuri și un enorm scriitor de inutilități”,  nota Nicloae Rotaru,  nu fără o doză de autoironie, într-unul  din volumele prezentate la întâlnirea din 9 noiembrie (haina grafică a celor 7 volume ale ciclului fiind asigurată de editoarea Eugenia Duță, directoarea Editurii FastEditing, la care Nicolae Rotaru și-a publicat în anii din urmă cele mai multe dintre cărțile sale ce completează marea „Biobiliografie” Nicolae Rotaru). În termeni stricți literari, o asemenea mărturisire, ce ar trebui, la rândul ei, privită  sub rezerva dedublării artistice, ne trimite  către eseul lui Umberto Eco, „Limitele interpretării” (Polirom, 2016),  ce făcea distincția necesară între scriitor, respectiv  „omul” Nicolae Rotaru, cu obișnuințele, pasiunile și viciile lui „diaristice”,  și „personajul” Jurnalului, evident  un alter ego, se presupune obiectiv și „olimpian”. Cum, în realitate, cu deosebire în cazul lui Nicolae Rotaru, asemenea disticție este cvasi- imposibilă, având în vedere  inclusiv profilul său  său pe „luptător în  Arena literară”, fiind născut chiar sub zodia de „foc” a Berbecului, nu ne rămâne decât să constatăm că și acest Jurnal cu substrat autobiografic e doar o latură a profilului său inalterabil de „pandur al culturii”, de scriitor atipic și imprevizibil. Schimbător, vitalist, „năstrușnic” (în sensul copilăresc al termenului), Nicolae Rotaru, „omul”,  se amestecă adesea cu „naratorul” Jurnalului, descriind fără ipocrizii, fără false complexe, întâmplări, personaje, pilde de viață, chiar și „nimicuri”,  ca să ne păstrăm în limitele destăinuirii, dar care, în timp, capătă valoare de mărturii. Pe un plan mai larg, cei 50 de ani despre care Nicolae Rotaru „dă seama” în cartea sa, reprezintă, simbolic, un fragment din Epopeea românească a ultimii jumătăți de veac. Dezvăluite chiar în „fieful” Ministerului de Interne,  exact acolo unde au lucrat și s-au manifestat cândva ca lideri „absoluți” unii  dintre  cei descriși în carte, e adevărat la o distanță confortabilă de timp, dar nu îndeajuns de mare pentru  ca toate „personajele” la care face referire memorialistul/eu-l auctorial  să se afle la adăpost de dezvăluirile „omului” Nicolae Rotaru, multe din evenimentele la care se face referire în Jurnal au valoare de document psihologic. Senin, fără conștiința greșelii, sau fără povara păcatului,  autorul ne invită la un imens „fast-food” literar, fără limite și fără rețete prefabricate,  luându-se parcă la întrecere cu cei mai mari producători mondiali de „literatură de consum”, în încercarea românească de forțare a limitelor, efort  ce îl impune pe Nicolae Rotaru în Galeria marilor performeri (publicistici)  de la noi.

L-au secondat, în încercarea de a capta bunăvoința publicului, câțiva „camarazi” de luptă literară, romancierul și editorialistul revistei „Climate Literare”, Anton Gagiu, scriitorul de „literatură pentru copii și tineret” și Președintele Filialei de profil a Uniunii Scriitorilor, Petre Crăciun, președintele Filialei M.I. a UZPR, Valentin Uban, poeții Dorel Vidrașcu și Geo Călugăru, animatorul cultural Cătălin Pilly, și semnatarul acestor rânduri,  de față fiind și „muza” de o viață a scriitorului, Zoe Rotaru, alături de numeroși prieteni și admiratori,  cu toții reuniți sub „tripleta” rotariană: carte, cultură, umor.

                                        

Marian NENCESCU

Foto: Facebook

2 comentarii pentru “„Iliada de pe Argeș”:  Serialul diaristic Zece Cincinale: JURNAL DE LUPTĂ

  1. Cu mulţumiri, îndatorat, felicitări pentru har, obiectivitate, colegialitate. O analiză ce mă onorează. NR

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *