◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro16.07.2024

Stațiunea Gaeta din Italia

Italia poate fi considerată, în întregime, un adevărat muzeu! Am avut plăcerea să văd câteva zone din Peninsula Italică, încântătoare: Vaticanul, Roma cu PiazzaVenezia, Colosseum, Columna lui Traian, orașul Florența, Napoli, ruinele orașului Pompei, Castel Volturno, Montragone, Caserta cu vestitul Palazzo Reale – Reggia di Caserta, Villa Literno, San Nicola la Strada, San MarcoEnvangelista și stațiunea Gaeta.              

În august 2023 am revăzut, timp de o lună,  stațiunea Gaeta, pe țărmul Mării Tireniană (situată pe partea vestică a Peninsulei Italice, componentă a Mării Mediterane) în regiunea Lazio, Provincia Latina, Italia.

Gaeta pătrunde ca un pinten în mare, de o parte mărginită de un mic port cu ambarcațiuni de toate felurile, iar de partea cealaltă de faleze înalte, ca urmare a versanților abrupți ai muntelui ce dispar dintr-o dată în apele Mediteranei. Din loc în loc muntele se retrage, lăsând loc plajelor pentru turiști. Orașul are cartiere cu construcții noi desfășurate pe o colină, dar și partea veche, istorică.

Pe lângă beneficiile aduse de apa sărată a mării, de nisipul fierbinte al plajei, ne-am bucurat și de câteva evenimente tradiționale din zonă, de un splendid răsărit de soare, vizită în Gaeta istorică, o promenadă cu iahtul pe Mediterană, dar și de o excursie pe munte.

Impresionantă a fost procesiunea cu Maria Santissima din Porto Salvo, un cartier al municipiului Gaeta. După ce a fost scoasă din biserică și plimbată pe străzile înguste însoțită de un sobor de preoți catolici, fanfară și localnici, ajunsă în port,  a fost urcată pe un vaporaș care în aplauzele spectatorilor a plecat în croazieră, însoțită de vaporașe, iahturi, șalupe, pe Mediterană. Seara Maria Santissima a fost readusă în port și apoi dusă la biserică. A urmat, către miezul nopții, un fascinant spectacol de artificii!

Într-una din zile ne-am decis să vizităm legendarul munte spintecat!

Am urcat cu mașina pe serpentine Muntele Orlando până la Sanctuarul Santissima Trinita. De sus s-a deschis o panoramă minunată peste plaja Serapo, una dintre cele mai renumite din Gaeta.

După ce am traversat curtea sanctuarului, la câțiva pași, ne-a apărut în față o stâncă despicată în două, Montagna Spaccata (Muntele Split). Am coborât pe scările de beton prin muntele despicat, ca într-un canion fascinant. Lățimea despicăturii are 1-1,5m,  iar peretele stâncos se ridică vertical către bolta cerului care se vede ca o fâșie îngustă.

Am coborât până la altitudinea ce ajunge aproape de nivelul mării. Acolo, pe peretele din dreapta se vede în piatră forma unei mâini, palma turcului.

Legenda spune că atunci când Hristos a fost răstignit, Dumnezeu a  făcut să se cutremure pământul și a dat un fulger care a spintecat acest munte.

Conform legendei, sub basorelieful cu palma turcului este o inscripție în latină care tradusă spune: Se spune că un vizitator necredincios (poate un marinar turc) a refuzat să creadă că muntele s-a despicat la moartea lui Iisus Hristos pe cruce și, din dispreț, și-a pus mâna pe stâncă. Stânca s-a înmuiat în mod miraculos și amprenta mâinii lui a rămas acolo. Cupla latină amintește astfel faptul: „O persoană neîncrezătoare refuză să creadă la ce se referă tradiția, deoarece această stâncă se înmoaie la atingerea degetelor sale o dovedește.”

Puțin mai jos se întâlnește un pat de piatră unde se spune că San Filippo Neri, preot catolic, a venit aici să mediteze, și a rămas până la sfârșitul vieții.

Sfântul Filip Neri a fost unul dintre sfinții care a vizitat de mai multe ori capela Crucifixului, când din Cassino, unde stătea la un unchi negustor, a venit în pelerin la Sanctuar. La poalele Crucifixului s-a hotărât să abandoneze lumea și să se dea totul lui Dumnezeu. A zăbovit adesea până seara târziu rugându-se și meditând la patima Domnului și se odihnea pe această stâncă, care mai târziu a fost numită „Patul Sfântului Filip”.

În față este amenajată o capelă, care era închisă vizitatorilor.

Pe lângă peretele ce creează o mică surplombă, urci pe trepte și ajungi la cupola capelei. De aici, în jos printre pereții stâncoși se vede marea de un albastru de vis. Prin spintecătura muntelui, jos, ești fermecat de marinul Mediteranei, iar sus de azurul cerului!

Este un spectacol de basm. Pe mare, se perindă șalupe și iahturi cu vizitatorii care vor să vadă această minunăție.

Facem cale întoarsă prin Montagna Spaccata, traversăm curtea sanctuarului, iar undeva în dreapta se ramifică o cărare care coboară spre Grota Turcului. Coborâm pe trepte până la jumătatea distanței, căci mai jos înaintarea este interzisă. De acolo vedem din nou marea!

Urcăm din nou la sanctuar, apoi pe lângă el, pe un drum natural ne aventurăm pe  muntele ce înaintează ca un pinten în mare. De sus se deschide, de o parte și de alta, o panoramă minunată cu largul mării ce se contopește la orizontul îndepărtat cu bolta cerească!

La întoarcere am fost duși să coborâm prin Gaeta Istorică până la faleză, ceea ce ne-a impresionat.

Totdeauna uscatul văzut de pe mare este altfel decât de pe… uscat! Așa cum de pe o faleză sau de pe un pinten de munte admiri cu nesaț albastru mării infinite care la orizontul îndepărtat se unește într-o linie confuză cu bolta cerească, iar din când în când câte o șalupă, iaht sau vapor spintecă valurile nesfârșitei întinderi de apă, tot așa și de pe mare poți admira cu nesaț țărmul cu plajele fierbinți, falezele sau abrupturile stâncoase ce-și au rădăcinile în adâncurile apelor. Ba mai mult, altfel vezi de jos orașul, în stil italienesc, cocoțat ca un alpinist pe formele frământate ale muntelui.

Dacă în călătoria noastră pe Muntele Spaccata am văzut plajele din Gaeta de sus, în altă zi am văzut orașul vechi de jos, cum clădirile se înșiruie de la poale spre vârful muntelui ca pe niște trepte.

Copiii ne-au făcut într-una din zile o surpriză minunată, invitându-ne să facem o călătorie cu iahtul pe Mediterană!

Leagănul ambarcațiunii în care ne-am urcat ne-a dat o senzație la început de teamă și nesiguranță, apoi ne-am obișnuit și ne-am lăsat purtați pe crestele valurilor. De jur împrejur numai apă care la trei orizonturi străjuia stațiunea: portul și munții din apropiere, la poalele cărora se observau orașele și țărmul cu plaje. În al patrulea orizont se întindea doar marea albastră și cerul.

Căpitanul de bord ne da din când în când informații în limba italiană, iar unde nu înțelegeam ne traducea fiica noastră.

Dacă în urmă cu câteva zile privisem abrupturile de sus, cu prăpăstiile ce se ascundeau în mare, acum le admiram de jos în sus cum se înălțau semețe.

Curentul de aer produs de înaintarea iahtului, dar și briza mării ne-au creat un confort deosebit.Eram parcă rupți de pământ și viața noastră își depăna cursul firesc pe valurile liniștite ale Mediteranei.

Am lăsat în urmă clădirile din Gaeta Istorică și, urmând curbura muntelui, am ajuns în zona de unde se ridica, parcă în continuarea masivului de piatră, Castelul Angioino. De aici, de jos, părea altfel, mai impunător, dominator peste înălțimi.

Și ambarcațiunea își vedea de mersul ei lin în timp ce noi făceam poze și filmam, amintiri ce vor rămâne eterne în memoria noastră.

Deodată, în abruptul muntelui se observă un mini golfuleț. Căpitanul ne înștiințează că aici este Grota Turcului pe care noi o văzusem de sus. S-a apropiat ușor, a încetinit și ne-am delectat privirile.

Apoi ne-am continuat „mini croaziera” și de după un pinten a apărut o fisură în munte de la nivelul mării până la creastă. Pe la jumătatea distanței se zărea acoperișul unei capele ce ieșea din munte. Ajunsesem la MontagnaSpaccata, pe care o vizitasem deja, și unde am aflat legenda mâinii turcului imprimată în piatră.

Pe rând am trecut pe lângă numeroase plaje fragmentate de pintenii stâncoși ce înaintau obraznici în apele mării.

Am trecut printr-o zonă unde ca să ajungi la plajă trebuia să cobori peste 300 de trepte!

Apoi, undeva într-un alt minigolfuleț, ambarcațiunea a staționat și cei dornici de baie au sărit spintecând azurul marin. Cei care știau să înoate s-au desfătat câteva minute, noi  privindu-i încântați de pe puntea vasului.

Acea culoare fascinantă  a mării ce părea că se propagă în unde odată cu liniștitele valuri care ajungeau alene la stâncă, crea un degradeu de basm.

Parcă eram în altă lume, uitasem grijile pământești și pluteam ca într-un vis care n-am fi vrut să se mai sfârșească.

În cele din urmă, timpul acordat pentru înot s-a epuizat și ambarcațiunea a fost întoarsă ușor. De data aceasta nu mai eram curioși să descoperim ce se ascunde după fiecare pinten stâncos  și admiram liniștiți, plini de plăcere, farmecul oferit de această minicroazieră!

Când iahtul a ancorat la mal parcă nu ne venea să mai coborâm!

A fost o experiență minunată și relaxantă, iar Mediterana ne-a dat voie   să-i „furăm” din forță sa și să ne încărcăm organismul cu noi energii pozitive!

 

Cristina Nălbitoru – membru UZPR Olt

Foto: Cristina Nălbitoru

 

Articolul  a fost prezentat in cadrul Proiectului Cultural Internațional

„Peisajul în viziune transdisciplinară”, inițiat și organizat de UZPR Prahova

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *