◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro29.03.2024

In memoriam Eugen E. Caraghiaur

Eugen Enea Caraghiaur, inginer, om de afaceri, politician, jurnalist, scriitor român din diasporă, de origine basarabeană, stabilit de câteva decenii la Montreal-Quebec (Canada).

Născut la 15 aug. 1923 la Comrat, rămâne mereu cu inima şi sufletul întoarse spre baștină și prins cu rădăcinele ființării sale de țărâna neamului. Se consideră descendent, în linie discretă, al unei Curți Princiare Cumane, purtând titlul de Prinț.

Începe studiile la Facultatea de Mine la Politehnica din Timișoara (1943), unde fondează Mişcarea anticomunistă a Tineretului Universitar Național Ţărănesc (1945). Pentru luptă antibolșevică şi pro-Basarabia este arestat şi condamnat la moarte (17 aug. 1948) de NKVD şi Tribunalul Militar din Timişoara.

Evadează, trecând Dunărea înot spre Iugoslavia şi ajunge în Europa Occidentală. Urmează un drum al patimilor; suportă detenţia în mai multe închisori, dezertează din aceste cetăţi ale morţii cu peregrinări şi eforturi supraomeneşti în Austria, Franța, Italia, precum şi traversarea Atlanticului către Canada.

În perioada de stabilire temporară în Franţa (1949), urmează studiile la Universitatea Nancy, unde obţine diploma de minier-geolog; apoi continuă să înveţe la Universitatea serală de la Roma (Italia).

După părăsirea Europei (1951) se prezintă ca o personalitate deosebit de complexă, dispunând de o energetică şi activism temperamental, lansându-se într-o amplă activitate publicistică şi politică. Este redactor în diverse etape ale ziarului, Partidului Ţărănesc Naţional din Refugiu, „Dreptatea” din New York şi redactor al emisiunilor televizate TeleRoumanie.

Din 1954 se stabileşte în Canada.

Originar din frământatul spaţiu al Bugeacului basarabean, este autorul unui număr de peste 40 de volume cu cele mai diverse teme – poezie, beletristică, studii critice, economie politică, istorie, istoriografie şi etnografie – apărute de-a lungul mai multor zeci de ani în Canada, Italia, România şi Basarabia.

Pentru Prinţul Eugen Enea Han Caraghiaur, Basarabia a fost şi a rămas o icoană – o sursă de inspiraţie, de mângâiere şi încurajare, care l-a menţinut într-o permanentă stare de revenire spre sine, spre izvoarele primordiale ale bulgărului de ţărâna maternă.

În străinătate a luptat continuu pentru cauza românească, fiind un militant convins pentru redresarea moral-politică şi economică a societăţii.

Începând activitatea ca simplu miner într-o mină de cupru şi aur, ajunge om de afceri.

A editat peste 30 de volume de versuri, debutul editorial producându-se destul de târziu, în 1977, cu „Poeme din Canada”, apărut la Montreal. Urmează volumele: „Suflet basarabean” (Năgârd, Italia, 1982); „Meteoriţi” (Deva, 1990); „Cântări iubirii” (Chişinău, 1991); „Flori de brumar” (Bucureşti, 1999) şi multe altele.

Poet sufletist, E.E. Caraghiaur a menţinut scânteia spiritualităţii naţionale, adunând în fagurii poeziei sale lumina, căldura, farmecul şi armonia limbii de acasă. Din versurile lui se desprinde un dor nesfârşit de meleagurile natale. De asemenea, publică ciclul românesc-memorialistic „Lumini şi umbre”, compus din cinci volume istorice: „Visuri şi tentaţii” (1997), „Caleidoscopul amarului” (1999), „La răscrucea destinului” (1999), „Sub teasc” (2000), „Păienjeniş” (2001), toate editate sub egida Fundaţiei „Adevăr istoric şi concordie naţională”, din Bucureşti.

În aceste opere autorul realizează o adevărată frescă a societăţii răvăşite de tăvălugul ruso-sovietic, dezvăluind întortocheatele culise politice, guvernamentale, religioase, militare etc. de la mijlocul secolului XX.

Este decorat cu Crucea Patriarhală (1976), fiind fondatorul şi co-ctitorul principal al Bisericii Sf. Ioan Botezătorul din Montreal. Presedinte-fondator al Congresului Canadian Român (1984). Recipiendar al Medaliei de Aur „Mihai Eminescu” (1997), decernată la Chişinău de Liga Culturală pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni şi Uniunea Scriitorilor din R.Moldova. Membru al Uniunilor Scriitorilor din România şi din R. Moldova.

Departe de tară, Eugen E. Caraghiaur a rămas până în ultima zi un basarabean veritabil, smuls cândva din glia-mamă şi spulberat în cele patru zări, dar care în ciuda hainului destin, şi-a păstrat bărbăţia, iar pentru ea – şi graiul, şi neamul, şi patria.

Grupul de la „Observatorul”, care în vreme a prezentat cărţi şi articole scrise de Eugen E. Caraghiaur şi care i-a acordat titlui şi diploma de personalitate a comunităţi româneşti, îi va păstra frumoase amintiri.

Dumnezeu să-l odihnească în pace, alături de alte valori ale neamului românesc de pretutindeni!

„Observatorul”

Toronto

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *