„Antonela Stoica a fost şi rămâne funciar scriitoare, poezia reprezentând nu un modus vivendi ori Violon d’Ingres, ci o rațiune existențială. Adeptă a versului clasic, Antonela Stoica scrie, în principal, o poezie a evenimențialului – istoric, nu a celui cotidian –, dar adevărata sa dimensiune creatoare o dau poemele (mai mult sau mai puțin) «livreşti», rezultat al asimilării şi decantării prin sensibilitatea proprie a unor modele lirice specifice atât poeziei, să o numim convențional populare, cât şi a poeziei, respectând convenția, culte, într-o sinteză de efect.
Cuceritoare formal, nu lipsită de profunzime în conținut, poezia Antonelei Stoica este o «scrisoare deschisă» adresată cititorului, o ineluctabilă invitație la lectură.”
Ioan-Pavel Azap