Proiectul din Egipt lansează un nou tip de parteneriat pe care Rosatom – a se citi Kremlinul – intenționează să-l implementeze în unele dintre statele care vor să-și construiască o industrie energetică în domeniul nuclear și s-au angajat în acest sens la COP 28 din Dubai (noiembrie-decembrie 2023). Reamintesc faptul că la conferința menționată mai sus, 22 de țări – în frunte cu Statele Unite și Franța – s-au angajat să-și tripleze capacitățile nucleare civile până în 2050. În funcție de condițiile financiare și mai ales politice, unele dintre ele se vor adresa Rusiei și Rosatomului pentru realizarea propriilor proiecte. De la demonstrarea superiorității tehnologice la obținerea supremației politice nu este decât un pas. Al Moscovei, desigur.
Rusia își construiește sfera de influență pentru generațiile viitoare
Acordul dintre Moscova și Cairo prevede că partea rusă va acoperi 85% din costurile proiectului de la El-Dabaa. Probabil, va acoperi mai mult de 90% întrucât partea egipteană nu stă prea bine la capitolul valută disponibilă. Rosatom a impus însă un nou tip de contract – numit build-own-operate (BOO) – în baza căruia Rusia va primi un procent important din prețul energiei produsă și vândută. Cadrul contractual se extinde pe întreaga durată a funcționării celor 4 reactoare și nu – ca în cazurile ,,clasice’’ – până la stingerea datoriei. Vorbim aici de cel puțin 60 de ani. ,,Invenția’’ în materie de contracte pe termen lung nu este rusească. O companie sud-coreeană construiește la Baraka, în Emiratele Arabe Unite, o centrală atomoelectrică impunând condiții similare din punct de vedere financiar. Numai că statul coreean nu are veleități și nici speranțe de mare putere, extinse pe generații întregi…
O trainică prietenie – Putin-Al Sisi – și un „cap de pod’’ rusesc în Africa
Rusia și Egiptul întrețin relații particulare de decenii însă s-au apropiat mai mult de când generalul Al-Sisi a preluat puterea la Cairo, în 2014, anul când Moscova ocupa Crimeea. În fața acuzațiilor din Occident privind nerespectarea drepturilor omului, noul lider egiptean a strâns raporturile cu Putin, mai puțin preocupat de aspectele în discuție. A păstrat o neutralitate binevoitoare față de Moscova și nu s-a implicat în chestiunea sancțiunilor. La ultimul Forum Rusia-Africa (Sankt Petersburg, iulie 2023) s-a întâlnit cu președintele rus abordând subiecte de mare interes pentru economia țării sale. Pe lângă problema centralei de la Al-Dabaa, s-a discutat despre construirea unui parc industrial rusesc în zona Canalului Suez și participarea Federației Ruse la reabilitarea structurii feroviare naționale. Conflictul din Gaza i-a găsit pe cei doi lideri pe poziții apropiate. Al-Sisi a contribuit la evacuarea cetățenilor ruși din Fâșia Gaza și la transferul în interiorul zonei a ajutoarelor umanitare trimise de Moscova. Toate acestea, cu câteva luni înaintea alegerilor prezidențiale din Federația Rusă. Nu e puțin lucru.
Egiptul devine în mod real un veritabil ,,cap de pod’’ al Moscovei în Africa, fiind în același timp, un stat-cheie în procesul de extindere a influenței ruse în Orientul Mijlociu. De altfel, la sfârșitul lui 2023, în cadrul conferiței sale de presă anuale, șeful diplomației ruse, Serghei Lavrov, a menționat Egiptul ca parte a ,,noii noastre vecinătăți’’ alături de Iran, Arabia Saudită, EAU, Qatar și…Turcia.
Marocul optează (și) pentru Moscova
La 30 august 2023, Rosatom Smart Utilities – o filală a colosului rusesc – a anunțat semnarea unui acord cu Marocul într-un domeniu pe care regele Mohammed al VI-lea l-a numit ,,chestiunea strategică a apei’’. Este vorba de un complex de desalinizare a apei marine utilizând tehnologie nucleară rusă. Detaliile acordului nu sunt publice, însă analiștii apreciază că partea rusă va primi fosfați în contrapartidă, Marocul deținând aproape 75% din rezervele mondiale. Rezervele de uraniu sunt și ele consistente – peste 6 milioane tone de oxizi ai acestui metal radioactiv – asociate zăcămintelor de fosfați, ușor accesibile. Acordul ar conține și o clauză privind cooperarea bilaterală în domeniul energiei electrice pornind tocmai de la rezervele de uraniu. Consumul de energie electrică în Maroc crește cu 5-6 % pe an iar deficitul actual este imens. Extinderea acordului menționat mai sus de la desalinizare la construcția unei/unor centrale atomoelectrice pare a fi o soluție acceptabilă pentru Rabat. Chiar dacă rămâne la sectorul desalinizării în Maroc, Rusia a închis ,,triunghiul nuclear’’ din Marea Mediterană, purtător material al influenței sale în întreaga regiune.
George Miloșan
Foto: Wikipedia