◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro01.03.2024

Din nou despre Taiwan,
cu preocupare…

La mijlocul lunii trecute, alegătorii din Taiwan și-au desemnat președintele confirmând sondajele din săptămânile anterioare. A fost ales Lai Ching-te – în unele media apare cu numele de William Lai – candidatul pro-independență al Partidului Democratic Progresist. Participarea la vot a fost de 70%. ,,Am demonstrat lumii că democrația noastră ne este la inimă’’ – a spus Lai după anunțarea victoriei. Analizată cu atenție, această frază -nevinovată, la prima vedere – reprezintă esența viitorului politic al insulei. Una dintre condițiile existenței democratice a unei țări este independența. Președintele ales a menționat și Beijingul în discursul său precizând că va acționa pentru ,,salvgardarea Taiwanului în fața intimidărilor și amenințărilor Chinei’’. 

 

Analist american despre un eventual conflict pentru Taiwan

În comunicatul Uniunii Europene, redactat imediat după victoria lui Lai, se precizează profetic: „pacea și stabilitatea în Strâmtoarea Taiwan sunt elemente-cheie pentru securitatea și dezvoltarea regiunii și chiar la nivel global’’. Într-un mod mai puțin diplomatic, Joe Biden a spus clar: ,,Statele Unite nu sprijină independența Taiwanului’’. Ar fi vorba de o atenționare la adresa lui Lai sau o frază de curtoazie tactică pentru Beijing? Probabil, ambele. Dar ecuația problemei privind independența insulei este mai complexă și trebuie analizată în contextul competiției dintre Washington și Beijing la nivel global. Deocamdată avem rezultatul unor alegeri. Faptele urmează. Vom auzi și alte declarații justificate de aceste fapte care nu vor fi pe linia celor făcute „la cald’’.

Să vedem ce s-ar întâmpla dacă „pacea și securitatea’’ între malurile strâmtorii menționată mai sus ar fi înlocuite de un conflict între China și Statele Unite având ca punct de plecare Taiwanul.

Analistul american Andrew Krepinevich de la The Center for a New American Security (CNAS) analiza recent în revista Foreign Affairs, posibilitatea unui conflict armat chino-american. Din rațiuni multiple – unele subliniate în rândurile de mai sus sau în articole anterioare – Taiwanul ar putea determina un gen de casus belli între Washington și Beijing. Insula nu este singură în această situație. Țesătura de alianțe construită de Washington pe malul de vest și în sudul Pacificului ar putea conduce, teoretic, la evenimente similare în cazul unor agresiuni – improbabile – ale Chinei împotriva Japoniei sau având ca destinatar Coreea de Sud. Repet, teoretic. Continuând raționamentul în cazul Taiwanului, analistul american prezintă trei ipoteze pe care le reproduc succint:

1. Armata chineză atacă și cucerește insula înaintea unui ajutor extern. Este un gen de fait accompli așa cum s-a întâmplat în cazul agresiunii Rusiei în Crimeea, în 2014.

2. Asaltul organizat de Beijing este respins de forțele unite americane și taiwaneze care controlează spațiul aerian al strâmtorii și au superioritate pe segmentul maritim.

Aceste scenarii durează puțin în timp și fiecare se încheie cu victoria uneia dintre părți.

3. Ipoteza, puțin probabilă, pornește de la declanșarea unui război de uzură – după o încercare a Chinei de a ocupa insula – cu desfășurare în mai multe teatre de operații, pe mare și pe uscat, într-un areal operativ care cuprinde și teritorii ale altor state din regiune. Acest ultim scenariu nu conține o amenințare nucleară clară spre deosebire de primele două.

Ipotezele-scenariu ale lui Krepinevich par realiste dar, în opinia mea, compenentele lor, militară și politică, se circumscriu teoriilor euro-atlantice axate pe experiența Occidentului în domeniu, de după 1941. Chinezii gândesc altfel și știu că marina lor nu este pregătită încă pentru a pune în practică scenarii de tipul celor de mai sus, sau un alt scenariu din aceeași paradigmă strategică, care ar presupune o invadare a insulei. Evenimente din ultimele săptămâni, de la Beijing, evidențiază însă o altă componentă a realității de pe malul continental al strâmtorii.

 

Noul ministru al Apărării de la Beijing este un marinar…

Pentru prima dată în istoria Republicii Populare, la conducerea Ministerului Apărării a fost numit un amiral: Dong Jun – comandantul șef al marinei chineze. Numirea a avut loc în ultimele zile ale lui 2023. Este o mișcare interesantă, dacă ținem seama de aserțiunile de mai sus, dar și un argument în favoarea modului realist în care Beijingul estimează parametrii unui eventual conflict. În locul său, la conducerea marinei – un nou argument în favoarea celor afirmate anterior – vine un specialist în războiul submarin, Hu Zhongming.

Dong Jun îl înlocuiește pe Li Shangfu, general de aviație care nu a mai apărut în public de la summitul China – Africa, din august 2023. În mod formal a fost demis în luna octombrie, la câteva luni de la demiterea lui Quin Gang, șeful diplomației Marelui Dragon.

 

…cunoscător al dosarului Taiwan

Înainte de a deveni comandantul marinei, Jun a fost comandant adjunct al flotei din Marea Chinei Orientale și responsabil al manevrelor militare din jurul Taiwanului. Anterior, a comandat flota de nord, angajată de câteva ori în exercițiile comune cu unitățile navale rusești din Extremul Orient. Mai ales în ultimii doi ani. Noul ministru este considerat de către analiștii politico-militari occidentali unul dintre cei care cunosc în detaliu dosarul privind Taiwanul, privit din perspectivă militară.

Dong Jun va superviza comunicarea military-to-military cu Washingtonul reluată în decembrie la nivel de experți, așa cum s-a stabilit la întâlnirea Biden-Xi Jinping da la San Francisco, din 15 noiembrie 2023. Precizez că în cele 15 luni care au trecut de la întreruperea contactelor pe această linie – ca urmare a vizitelor la Taipei ale unor membri ai Congresului SUA – au avut loc câteva zeci de incidente – minore, este drept – între nave și avioane ale celor două state, majoritatea având legătură, direct sau indirect, cu Taiwanul.

 

În loc de concluzie

În aceeași ordine de idei, apreciez că numirea lui Dong Jun evidențiază și un alt aspect. Rolul marinei în cadrul armatei Beijingului va dobândi un loc central nu doar din rațiuni legate de Taiwan, ci din perspectiva competiției cu Statele Unite în întregul areal Indo-Pacific, în care vor fi angrenate și alte state cu veleități de putere regională. India între acestea, dar și Japonia. Nu demult, un diplomat indian îmi spunea: ,,Noi nu renunțăm la ce avem sau am câștigat – era vorba despre relația cu Rusia – și nu avem nevoie de străini în oceanul nostru’’. Adică, Oceanul Indian. Cine are urechi, să audă.

 

George Miloșan

Foto: Wikipedia

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *