Pentru noi, românii, luna decembrie va însemna pentru totdeauna căderea regimului comunist. Pentru mulți din cei ce l-am trăit, va însemna căderea unui regim opresiv. Despre acel decembrie 1989 românesc încă trebuie să se facă lumină din punct de vedere al adevărului, uman și istoric.
Trebuie să recunoaștem cu sinceritate: pentru mulți dintre tinerii de azi, evenimentele „de atunci” sunt imagini vechi, fotografii sau documente de arhivă. Atrage sau nu interes organizarea unor dezbateri, mese rotunde, expoziții cu documentele pe care le produceau instituții ale statului, cu imagini din presa scrisă a timpului, cu fotografii din acea epocă? Rămâne de văzut…
O astfel de expoziție a fost deschisă luni, 8 decembrie 2025, la Universitatea „Ovidius” din Constanța. Intitulată „Retrospectiva anului 1989”, este organizată de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS), în parteneriat cu Universitatea Ovidius din Constanța – Facultatea de Istorie și Științe Politice și Muzeul de Istorie Naționala și Arheologie Constanța (MINAC), cu sprijinul AGERPRES și va rămâne deschisă publicului până pe 19 decembrie 2025, în campusul universității.
La vernisaj au participat studenți, cadre didactice, specialiști și au vorbit Daniel Citirigă, decanul Facultății de Istorie și Științe Politice, Laura Cornea, membră a Colegiului C.N.S.A.S. și Silviu B. Moldovan, director al Direcției Cercetare, Expoziții și Publicații din aceeași instituție, precum și Delia Roxana Cornea și Florentina Bozîntan din cadrul M.I.N.A.C., care au prezentat studenților prezenți rolul presei scrise în reflectarea evenimentelor din 1989.
Dedicată marcării a 36 de ani de la căderea regimului comunist din România, expoziția propune o incursiune vizuală și documentară în „evenimentele anului 1989”, sub forma a 12 panouri tematice, așezate cronologic, lună de lună, cu imagini care reconstituie, în formă sintetică, contextul social, politic și instituțional care a precedat „Revoluția din Decembrie”, surprinzând momente-cheie, cu atmosfera specifică acelei perioade: „Documentele selectate din arhiva fostei Securități – unele prezentate în premieră – oferă posibilitatea de a înțelege mai bine mecanismele statului totalitar, tensiunile sociale și dinamica schimbării care a dus la sfârșitul regimului comunist”, se afirmă în comunicatul de presă oficial. „Prin această inițiativă, C.N.S.A.S. își reafirmă misiunea de a facilita accesul publicului la documente relevante pentru înțelegerea trecutului recent și de a stimula dialogul academic privind memoria comunismului și a tranziției democratice.”
Au trecut de atunci 36 de ani. De două ori 18. Etape de maturitate și de maturizare, în care societatea ar fi trebuit să se schimbe și să se așeze. Să-și depășească tarele, să-și definească mentalitățile, să-și fixele reperele. Să-și recunoască valorile. Să se facă lumină, din punctul de vedere al adevărului istoric.
Și totuși, și astăzi, la 36 de ani de la căderea Comunismului, temele legate de fosta Securitate, de dosare, rămân la fel de tulburătoare. În arhivele Securității se află tragedii cu implicații politice și drame umane, ce nu pot fi cuantificate. Cum se evaluează dacă un document are relevanță istorică și este important? Cum se reacționează în fața documentelor din care reiese opresiunea? Mai mult, sentimentul în spațiul public este al unei istorii trunchiate, în condițiile în care personaje legate de fosta Securitate dețin poziții publice și funcții importante în structura de stat, iar procesele nu au făcut lumină. Este încă o traumă.
Ceva se întâmplă, cu siguranță, în societatea noastră: am trecut de la nivelul „kafkian” la rinocerită.
Foto: Facebook
