◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro29.02.2024

Un polonolog renumit, fost diplomat în capitala vistulană. Nicolae Mareș: „101 poți polonezi” 

Cunoscutul polonolog NICOLAE MAREȘ, fost diplomat la Varșovia, mare prieten al Poloniei de azi și autor al unui număr însemnat de lucrări în care a evocat relațiile româno-polone de-a lungul vremurilor, promovând cultura și spiritualitatea țării central-europene (amintim monografia de excepție „Lucian Blaga – diplomat la Varșovia” și cărțile dedicate Suveranului Pontif Ioan Paul al II-lea și perei sale), ne trimite masivul op: „101 POEȚI POLONEZI” (o „selecție, traducere, prefață și note” realizată de d-sa, îmbogățită cu spectaculoase ilustrații aparținând artistului și poetului polonez Czeslaw Dźwigaj, Doctor Honoris Causa al Universității „1 Decembrie 1918” din Alba-Iulia”).

Relațiile Țărilor Române cu Polonia, evocate de autor în lucrări de sine stătătoare (studii, traduceri, antologii, monografii, dicționare etc.), au pus în evidență contacte culturale importante. Bunăoară, marii cronicari moldoveni Grigore Ureche și Miron Costin au studiat  în colegiile umaniste fie la Lwow sau Bar și Camenița, boierii Costinești deținând chiar moșii în Polonia, iar Miron, diplomat și mare dregător, a scris cărți în limba poloneză (o „cronică” și o „istorie în versuri” despre Moldova și Țara Românească, 1684). Pe vremea aceea, mitropolitul Dosoftei citise în orignal și apreciase opera poetică a bardului din Czarnolas, Jan Kochanowski.

În cuvântul înainte, „România și Polonia sub semnul Centenarului, 1918-2018”, dl Nicolae Mareș, încredințându-ne că „matricea stilistică a limbii poloneze s-a plămădit din aluatul perenității trainice: pro patria; de aici a făcut apoi poezia poloneză pasul în universal”, mărturisește că „mi-a fost dat să cunosc nemijlocit, în Polonia, trei generații de poeți, cu unii dintre ei m-am împrietenit”: „Pentru că admiram la ei curajul, forța expresiei din verbul lor, dragostea lor față de Polonia și, nu în ultimul rând, bogata cultură reflectată în scrierile lor. Am fost și încă mai sunt sub imperiul talentului, sensibilității și dragostei față de cultura națională și universală, aceste virtuți prevalând în fiecare vers al lor și, mai ales, în fapta multora dintre ei.” (pp. 6-7).

În antologia de față, în care figurează, evident, cei doi laureați ai Premiului Nobel, Miłosz și Szymborska, la loc de cinste se ală Papa Wojtyła, Cardinal al Cracoviei până în 1978, când poetul „mare și curajos”, filosoful și teologul sacerdot a fost ales în scaunul Sfântului Petru în Cetatea Eternă, ca Papa Ioan Paul al II-lea (+2015), cel care a chemat omenirea „Să nu se teamă!”

Antologia cuprinde 101 poeți contemporani din secolul al XX-lea, florilegiu închinat Centenarului Renașterii Poloniei, la 11 noiembrie 1918. O fațetă mult vizibilă a acestor poeți polonezi mărturisește „ancorarea în realități”, fapt ce le-a dat „credibilitate, acasă și în lume”. Indiferent că este vorba de „deceniile totalitariste”, de istoria, tradițiile, cultura și spiritualitatea Poloniei, de sentimente etern și general umane (meditația asupra existenței, vieții și morții, temele privind arta în general, iubirea, prietenia, ființa în context existențial, eul cu năzuințele sale etc.), poezia poloneză a înscris pagini se seamă în patrimoniul umanității, bucurându-se de recunoaștere nu numai europeană…

Cei 101 poeți, prezentați fiecare în parte cu o scurtă notiță biobibliografică, sunt prezenți cu câte un grupaj semnificativ de poeme. Poet el însuși (Vol: „Clarobscur în amurg”, „Raze în apus de soare”, „Meditații”), dl N. Mareș nu este la prima antologie, unică fiind însă aceea din poezia „primitivă” a lumii (unde sunt de găsit sursele/ originile lirismului), „Cântece vorbite”, reținând texte de la popoarele din Africa, din cele două Americi, Asia Centrală, Indochina, Malaezia, Groenlanda, Melanezia, Micronezia, Noua Guinee și Polinezia. Tot în acest context sunt de amintit consistentele antologii: ”Mihai Eminescu” și „Lucian Blaga” în poloneză…

De menționat că pentru lucrarea „Sfântul Ioan Paul cel Mare” (prima monografie scrisă în lumea ortodoxă), actualul Pontif Francisc i-a decernat, în august 2015, la Vatican, una din cele mai importante distincții conferite de Sfântul Scaun, „Pro Eccesia et Pontifice” – ordin instituit de Leon al XIII-lea în 1888.

Suntem onorați că scriitorul și diplomatul de carieră Nicolae Mareș (contributor de seamă în blagologia de azi) face parte din Colegiul de redacție al trimestrialului de cultură „Portal-MĂIASTRA” de la Tg.-Jiu, așa cum figurează și în bordul publicațiilor „Economistul” și „Diplomat Club”.

 

*

Având în vedere doar poeți din secolul al XX-lea, antologatorul își începe lucrarea cu Leopold Staff (1878-1957), laureat al univesităților din Varșovia și Cracovia, chiar al Premiului de Stat pentru volumul „Răchita” (1955), autorul unor poezii condensate, de mare impact (antologat cu 15 texte), din care cităm pe aceasta ca o morigerație în arta lui poetică: „Poetule!/ Aplauzele maelor să le disprețuiești,/ De glorie să nu-ți pese niciodată!/ În goană timpul vei să-l depășești, / Ești un atlet pe-o pistă neublată!” (Poetule). Urmează Emil Zegadłowicz (1888-1941), poet, prozator, dramaturg, pe care îl prețuiau N. Iorga și Academia Română, prezent cu două poezii, „Cel mai frumos stih” și „Odaia noastră”. Maria Pawlikowska-Jasnorzewska (1891-1945), încununată în 1935 cu laurii de aur al Academiei Poloneze de Literatură, autoare (antologată cu 6 texte) de memorabile de poeme de dragoste: „Tu ca Nike din Samotraki ești, / având numai dragoste în ochii-ți flămânzi:/ moartea nu te răpune și la fel de tare alergi,/ iar brațele-ți retezate mereu mi le întinzi…” Urmează Kazimiera Iłłakowiczówna (1892-1983), singura poetă poloneză care a tradus și publicat „Ruga” lui Eminescu (1947), interesată și de „Doina” eminesciană, pregătind o „Antologie de poezie românească”.  Antologată cu șapte poeme, în care cultivă motive livrești întoarse către o reflecție de sine. Urmează Jerzy Wittlin (1896-1976), Jarosłav Iwaszkiewicz (1894-1980), 18 poeme, Kazimierz Wierzynski (1894-1969), 9 poeme, Julian Tuwim (1894-1953), 4 poeme, Antoni Słonimski (1895-1976), 6 poeme, Władysław Broniewski (1897-1962), 9 poeme, Janina Brzostowska (1897-1986), 1 text, Włodzimierz Słobodnik (1900-1991), cu 4 texte.

Începând cu Słobodnik, sunt antologați poeți născuți după 1900, până în anii 1961, din generațiile postbelice făcând parte poeți care însă sunt în viață: Michal Sprusinski, Al. Nawarocki, Jarosław Markiewicz, Ryszard Kynicki, Rafal Wojaczek, Ewa Lipska, Adam Zagajewski, Leszek Szaruga, Julian Kornhauser, Stanisław Baranczak, Jacek Bierezin (1947-1993), Piotr Sommer, Tomasz Jastrun, Barbara Jurkowska, Czesław Dzwigaj (n. 1950, promotor al creației brâncușiene, căruia îi închină poeme),Antoni Pawlak, Grzegorz Musiał, Jan Polkowski, Bronisław Maj, Maciej Niemiec, Urzula Malgorzata Benka, Anna Janko (Aneta Majer), Zbiegniew Machej, Jakub Ekier (1961, realizator al culegerii de lirică populară românească „Meșterul Manole”).

Oprită la poeți născuți la început de deceniu 7, ar fi de dorit o culegere cu poezie de azi din Polonia, noile generații adaptându-se, desigur, postmodernismului.

Să revenim, însă, la cei doi laureați ai Premiului Nobel din Interbelic: CZESŁAW MIŁOSZ (1911-2004), lituanian cu licență în drept la Vilnius,  devenit cetățean polonez și american, militant pentru înnoirea societății poloneze din anii ’80 prin apropierea sa de mișcarea „Solidaritatea” a muncitorilor de la Gdansk, Premiul Nobel decernându-i-se chiar în acel an al declanșării evenimentelor. Fost diplomat și dizident polonez, profesor de literaturi slave la Harward și la Berkley, în California, autor de lirică „cerebrală”, „poet hoinar pe meridianele lumii”, dar luptând „pe baricadele din Varșovia”, diplomat polonez în SUA (1946), traducător al „Psalmilor lui David”, se va întoarce la Cracovia „unde creația lui va găsi recunoașterea meritată”. La 10 decembrie 1980 i se decernează Premiul Nobel, laureatul declarând că „liniile poemului polonez au trecut prin clandestinitate, versurile au fost scrise în barăcile lagărelor de concentrare și în corturile militarilor, prin Asia, Africa și Europa.” Figurează în antologie cu poemul „Pruncul Europei” (în 8 episoade), „Ars poetica”, din care cităm: „Mereu am tânjit după o formă mai încăpătoare,/ care să nu fie nici poezie și nici proză -,/ formă care să ne permită înțelegerea fără a supăra pe cineva,/ nici pe autor nici pe cititor. Formă care să nu chinuie pe nimenea…” Este prezent cu 14 poezii, din care tresar mesaje umanitariste, o nouă înțelegere a artei poetice, cu deschideri mai largi către preocupările lumii și obsesiile omului modern.

Celălalt nobelard este WISŁWA SZYMBORSKA (1923-2012, prezentă cu 27 de poeme), filoloagă jagielloniană care, trecând prin proletcultism cu minime concesii, a optat apoi pentru arta adevărată. I s-a tipărit, cu două decenii înainte de a fi premiată cu Nobelul suedez, la editura „Dacia” din Cluj volumul „Bucuria scrierii”, tradus de dl Nicolae Mareș, apoi în 2006, la „Colosseum” și „Prut Internațional” din Chșinău, i s-a tradus un florilegiu reprezentativ de poeme alese. La rândul său, Wisłwa Szymborska a tradus în poloneză o culegere de poeme „Alfa – Omega” de Vasile Voiculescu și „Aș dori” de Ileana Mălăncioiu. I s-a acordat de Statul Polon cea mai înaltă distincție „Vulturul Alb”. Lirica poetei poloneze surprinde neliniștile și întrebările contemporaneității, în poeme desfășurate după o retorică a gândului rotitor peste largi suprafețe, reținând semnificații istorice, mitologice, culturale, sociologice (domeniu de studiu universitar), cultivând un lirism direct, oral, cu ironii fine, patetic engramat de biografeme mărturisitoare, oferind convingerea unei poezii trăite, congruente cu viața de fiecare zi, în texte precum: „Mică publicitate”, „Atlantida”, „Seară literară”, „In turnul Babel”, „Convorbire cu piatra”, „Scrise în hotel”, „Relatare din spital”, „Fotografia gloatei”, „Laudă somnului”, „Pisica în casa pustie”, „Unora le place poezia”…

Deși nu-i putem menționa pe toți poeții interbelici, vom constata că poezia poloneză din această etapă nu este una închisă între granițe, ci o lirică de suflu mai larg, european, așa cum se scria în țările vecine din Vest, cultivând nu numai realități concrete din spațiul intern, dar mai ales fixându-și privirile pe marile teme privind existența, viața, destinul omului, viața și rostul poetului, menirea artei, reflecția asupra raporturilor individului cu condiția lui existențială, cu Istoria, cu Lumea, Łprecum la Krzysztof Kamil Baczynski, Tadeusz Rozewicz, Zbigniew Herbert, Tadeusz Sliwiak, Urszula Kozioł ș.a.

În totul, selecția celor 101 de poeți polonezi, cu traducerile respective, constituie o lucrare substanțială, pe care polonologul Nicolae Mareș (n. 1938) a realizat-o cu pasiune, talent pe măsură și mare drag față de țara în care a activat ca diplomat (în Centrala MAE, 1966-1989) și din arhivele căreia ne-a adus multe documente, precum cele din monografia „Lucian Blaga – diplomat la Varșovia” (2011).

 

Zenovie Cârlugea

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *