Continuând seria cărților „SENIORII POLITICII NOASTRE ” Geni Duță completează profilul Dl. Ion I. Brătianu și conturează mai multe imagini ale personalității domniei sale, aducând în luminile rampei, așa cum declară și autoarea, o viață a contrastelor, „ÎNTRE ZÂMBET, PREMONIȚIE ȘI ATITUDINE”. Autoarea folosește toate sursele vremii pentru a contura un portret al omului Ion I. Brătianu, în contrast cu polițicianul, creatorul și scriitorul Ion I. Brătianu, trecând de la umor la serios, într-o lectură unde întâlnim „nume grele” ale timpurilor: Ion Dodu Bălan, Ileana Vulpescu, Adrian Păunescu, Fănuș Neagu, Ion Rotaru, George Corbu, Florentin Popescu sau Ilie Gabra.
Ca și în volumul anterior, Geni Duță se transformă în reporterul care realizează un dialog, dar de această dată nu al autoarei cu personalitatea politică a lui Ion I. Brătianu, ci un dialog al autoarei cu cititorii, fără a introduce propria sa personalitate în scrieri ci, punând în lumină personalitatea și opiniile dl. Ion I. Brătianu, prin ochii celor care l-au cunoscut, apreciat și nu numai. Personalități care au avut ocazia unei întâlniri față în față, sau nu neapărat, dar care au simțit nevoia să scrie despre preocupările, ideile și deciziile sale politice, au încercat să-i explice alegerile, faptele, principiile liberale sau scrierile, utilizând pamfletul sau epigrama, ca argument juridic, reușind să creioneze, așa cum a făcut-o și Caragiale pentru marele om politic Dim. A. Sturdza, care a fost de patru ori prim-ministru în timpul guvernărilor liberale și secretar al Academiei, un portret acid caricatural, dar care nu denigrează și mai degrabă îl scoate la lumină, înălţându-l „de la sine într-un plan de superioritate morală”, așa cum spune Eugen Lovinescu despre spiritul pamfletar.
Uneori amestecat cu satira, alteori mergând mână în mână cu caricatura de-alături, autorii nu mai folosesc în texte multe descrieri fizice, pentru că au alături ilustrația, portretizările fiind dinamice și prezentând o constituție specială, greu de egalat. Interesant este modul în care autoarea a intercalat, printre epigrame, declarații ale Dl. Ion I. Brătianu, oferind un drept la replică al personajului, care înfierează anumite stări morale, concepții politice sau aspecte negative ale realităților sociale.
Cartea se încheie cu „Semne de admirație, respect și recunoaștere a valorii”, unde ne ciocnim brusc, după satiră, de o replică definitorie a personalității dl. Ion I. Brătianu „inteligentul şi talentatul om politic (…) are de dus în spate biografia întregii sale familii; a înţeles că poporul român nu iubeşte ura şi nu urăşte iubirea“, descriere realizată de poetul Adrian Păunescu, care contrastează flagrant cu umorul și satira din prima parte.
Același contrast îl întâlnim și în descrierile personalităților vremii, pe care autoarea le-a făcut remarcate. De la Adrian Păunescu, care în 1990 scria: „Acum douăzeci de ani venea la revista „Luceafărul“ un tânăr timid, cu ochi pătrunzători, în albastrul lor eliptic, şi cu o insistenţă literară benefică, un băiat scund, grăsuţ şi foarte talentat. Nu se supăra niciodată când îl depăşeau alte priorităţi şi, într-o redacţie, sunt mereu alte priorităţi, când vrei să nu-1 publici pe un tânăr. Acest băiat era cutreierat de un rar amestec de inocenţă şi vocaţie” la descrierea realizată de Dl. Ilie Gabra, care ne spune „ca și Albert Camus, în literatura franceză, și Ion I. Brătianu, în literatura română a demascat o lume a absurdului și a suferinței umane, pe un drum al unui întuneric nesfârșit, al refuzului de a se conforma normelor impuse din afara perimetrului național. Destinul lui Ion I. Brătianu se aseamnănă cu acela al eroului legendar Sisif care a împins la nesfârșit un bolovan pe un munte, pentru a se rostogoli, apoi, la baza muntelui.”
Și da, „ÎNTRE ZÂMBET, PREMONIȚIE ȘI ATITUDINE” este o carte a contrastelor, așa cum viața d-lui Ion I. Brătianu este o viață a contrastelor, printre lumini orbitoare și poezie, printre satiră și politică, dar cu o concluzie clară, o viață socială și culturală inegalabilă.
Maria Petrescu / UZPR București