Atâta vreme cât a fost liber (deci nu deţinut politic, iar apoi mereu supravegheat), filozoful Constantin Noica era considerat drept un veritabil „antrenor cultural” pentru tinerii din anturajul său;
*Preotul-profesor Constantin Necula, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Sf.Ierarh Andrei Şaguna”, din cadrul Universităţii „Lucian Blaga” din Sibiu, constată că „Din neliniştea neliniştită şi revolta lucidă încercăm să ne „odihnim” de greutatea vieţii acestei lumi răzgândită în care ne zbatem”;
*De la Leonardo da Vinci (1452-1519), reprezentat de frunte ale epocii renaşterii-florentine italiene, ne-a rămas următoarea înţelepciune: „O zi trăită bine aduce un somn liniştit. La fel, o viaţă trăită în cinste atrage după sine o mare linişte”;
*Pentru a nu vă mai complica în complicatele şi pătimaşele voastre preferinţe politice şi linvistice, atunci când vă certaţi în alegerea denumirilor unor străzi, propun primarilor şi consilierilor locali din aşezările multietnice româneşti (precum Târgu-Mureş, Cluj-Napoca, Oradea, Sfântu Gheorghe şi Miercurea Ciuc) să împrumute exemplul landlărilor-germanizaţi şi românilor-romanizaţi din comuna sibiană Cristian. Pentru că decând se ştie ea că dăinuieşte pe acest pământ românesc, transilvan şi ardelean (respectiv din 1223, anul atestării sale documentare) cele 35 de străzi ale sale nu poartă denumiri anume ci cifre romane. Asemeni New York-ului City. De unde bănuiala mea şi a altora ca mine că locuitorii marelui, multietnicului şi „tânărului” oraş american (vechi de nici trei secole) au fost inspiraţi de năstruşnica inspraţie administrativă a celor din Cristianul Mărginimii Sibiului;
*Un prieten neprietenos şi făţarnic mă întreabă într-o doară: „Ioane, cum se face că pensia nu ne-a crescut în ritmul scumpirilor, iar pofta noastră de mâncare şi setea de băut ne-au rămas constante?!”;
*Din spusele gândite şi scrise de filozoful persan Redaki, trăitor pe teritoriul actualului Iran cu peste o mie de ani în urmă: „Nu te lăsa furat de-a nepăsării tihnă/Lumea-e necinstită, te vinde-nici că-i pasă/Miezul cel rău se ascunde sub chip înşelător/În faptă-i răutatea, iar faţa-i e frumoasă;
*Ne ajung puturoşii noştri, asistaţi social, nu ne mai trebuie şi trântorii-certăreţii şi războinicii, fugiţi din lumea arabă şi din cea nord-africană. Mai bine să vină la noi chinezii harnici, cei care nu numai că munesc mult şi mâncă puţin, dar sunt extrem de disciplinaţi şi necorciţi cu alte naţii;
*De la cneazul ruso-ucrainean Monomah Vladimir (1053-1125), întemeietorul în Crimeea a oraşului care îi poartă prenumele, ne-au rămas multe vorbe înţelepte, între care: „Să nu vă prindă soarele dormind. Nu vă juraţi dacă nu sunteţi nevoiţi, dar odată ce aţi jurat, ţineţi-vă jurământul. Vizitaţi-l pe cel bolnav, iubiţi-vă nevestele, dar nu le daţi putere asupra voastră. Lenea e mama tuturor viciilor. Nu vă leneviţi în facerea de bine”;
*Dacă cumva ne hotărâm să recitim paginile romanului „Moromete”, într-un loc anume vom afla că autorul lui, regretatul-scriitor Marin Preda (1922-1980) ne va spune, prin mărturisirile eroului său principal, Ilie Moromete, că atunci când „un ţăran vine la Bucureşti, tot ţăran caută”. Numai că pe acea vreme (perioada interbelică) ţăranul teleormănean şi ilfovean venea cu baborniţa din papură plină de „pomeni” de tot felul pentru a le oferii, în dar, rudelor şi consătenilor, şi numai rareori diriguritorilor treburilor ţării, iar acum nu le mai ajunge portbagajul maşinilor, pentru că numărul profitorilor s-a înmulţit precum cipercile-nebunele după ploile văratice. Iar lista pofticişilor este tot mai lungă, din ea nelipsind politiceni-parlamentari, miniştri, secretari de stat, medici, avocaţi, procurori, judecători, poliţişti, bancheri-creditori, cămătari, precum şi cadre didactice de licee şi de universităţi;
*Şi pentru că ne aflăm în plin-sezon al pepenilor, câteva sfaturi pentru cumpărători: 1.-Să aibă pe coajă pete gălbui, nu albicioase; 2.-Defectele lemnoase pe coajea verzuie dovedesc că albinele i-au polenizat florile de mai multe ori, miezul fiindu-i cu atât mai dulce şi mai aromat; 3.-Cu cât pepenele este mai greu, cu atât miezul lui este mai roşu, mai zemos şi mai proaspăt. Însă, cu condiţia ca codiţa lui să fie uscată, semn că este copt natural;
*Am cunoscut un criminal în serie de oameni vii, precum vestitul Râmaru. Ca urmare a ferocităţii unora ca el, te-ai aştepta ca acestor neoameni să le fie indiferet dacă trăiesc sau mor. Nimic mai fals! Pentru că ei sunt cei mai dornici de propria lor viaţă! Dovadă că decând îşi aud sentinţa de condamnare la moarte şi până la execuţie ei se tânguiesc continuu în celula lor de detenţie. Ca urmare, plâng până şi în somn. De unde şi „ferocitatea” celor care pun în aplicare sentinţa de execuţie. Fie prin împuşcare sau spânzurătoare, fie prin electocutare sau prin injectare letală. Nestabilind nici ziua,i nici ceasul şi nici secunda. Făcând din contiua amânare a execuţiei cea mai groaznică tortură! Tot aşa ar fi procedat şi cu soţii Elena şi Nicolae Ceauşescu (n.7 ian 1916, respectiv: 26 ian.1918) dacă n-ar fi fost răutatea, graba, teama şi necredinţa nedreptăţii făcute de criminalii lor prin mitraliere cu gloanţe, în chiar Sfânta zi a Crăciunului anului 1989!;
* Un priten, „pasionat-internaut”, a strâns într-un buchet câteva dintre întrebările şi sfaturile adresate nou, pământenilor, de Bunul Dumnezeu:
1.-Nu contează ce fel de maşină conduci, ci pe câţi dintre cei fără un mijloc de transport i-ai luat în maşina ta;
2.- Nici câţi metri păraţi are casa ta, ci pe câte persoane ai primit, cu drag, în ea;
3.-Nici cu ce fel de haine te îmbraci, ci pe câţi oameni dezbrăcaţi i-ai ajutat să se îmbrace;
4.-Nici cât de mare este câştigul tău, ci câţi bani ai dat celor harnici, însă săraci, înfometaţi sau grav bolnavi;
5.-Nici ce profesie ai, ci ce lucruri bune faci cu ea;
6.-Nici câţi priteni ai, ci cu câţi eşti tu prieten adevărat;
7.-Nici pe cine ai vecini, ci ce fel de vecin eşti tu cu ei;
8.-Şi cu toate că a trecut atât de multă vreme până ţi-ai adus aminte de mine, eu te voi lua cu dragoste de mână, conducându-te la Poarta Raiului;
Ioan Vulcan-AGNITEANUL / UZPR
(va urma)