◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro22.06.2024

Despre pecetea latinească a Seleuşului

Străveche aşezare românească localitatea Seleuş, judeţul Arad este atestată documentar de timpuriu, comparativ cu alte aşezări din zonă, şi anume în anul 1113 [1]. De-a lungul timpului denumirea satului va cunoaşte  circa 12 variante, ultima fiind bineînţeles cea de azi. Din trecutul acestei aşezări prezentăm pecetea latinească datată:1671. Tiparul sigilar cu care s-a realizat această pecete este considerat astăzi pierdut. Folosirea lui la validarea actelor oficiale emise de către comunitatea sătească reiese şi din reproducerea grafică (în desen) a sigiliului în lucrarea istoricului Márki Sándor, apărută sub titlul: Aradvármegye és Arad….[2]. Presupunem că tiparul sigilar din 1671 al Seleuşului nu îi era cunoscut lui Márki Sándor şi din acest motiv după cum se poate vedea emblema din câmpul sigilar nu a fost desenată direct de pe rondela sigilară ci de pe amprenta sigilară [3] în ceară roşie aflată pe un document. Sigiliul are o formă roundă. În câmpul sigilar, pe o terasă texturată, se află o cruce mare latină, având de o parte şi de alta câte trei plante cerealiere, probabil de grâu. Crucea menţionată ale cărei braţe intră în exergă este flancată spre mijlocul braţului vertical, în dreapta acestuia, de un brăzdar, iar în stînga, de un fier (cuţit) de plug, ambele adosate şi cu vârful în sus. În exergă, între un cerc liniar în interior şi unul perlat în exterior s-a scris cu litere majuscule în limba latină, legenda: SZŐLLŐS ANNO DOMI:[NI] 1671 (SELEUŞ ANUL DOMNULUI 1671) [4]. Seleuş se referă la denumirea localităţii [5], scrisă în limba maghiară, iar formula în limba latină: ANNO DOMINI 1671, indică data confecţionării tiparului sigilar [6]. Datorită neatenţiei gravorului, ultima cifră a anului 1671, a fost gravată invers. Această greşeală ne conduce la concluzia că tiparul sigilar ar fi fost confecţionat de un simplu fierar din sat la comanda celor în drept. Simbolurile din emblemă sunt variate, ele ţinând cont de particularităţile specifice locale. Crucea [7] semnul identităţii creştine evocă credinţa locuitorilor. Fiind localitate de şes, unde ocupaţia de bază o constituia agricultura, în emblemă au fost reproduse brăzdarul şi fierul de plug. Ele ne sugerează două din componentele principale ale plugului cu tracţiune animală folosit la acea dată, iar plantele, cultura cerealelor [8]. Interesant de remarcat este faptul că, în secolele XVIII-XIX introducerea fierului şi a brăzdarului de plug în câmpul sigilar al unor sigilii săteşti şi comunale va deveni aproape o preferinţă sau o modă. După amprenta sigilară se poate deduce faptul că tiparul sigilar folosit la realizarea peceţii a fost gravat în incizie. Ca tehnică de validare a fost întrebuinţată sigilarea în ceară. Dar, practica dovedeşte că acest tip de tipar sigilar a fost folosit şi cu mult mai târziu, în deceniile 4 şi 5 ale veacului al XIX-lea la sigilarea în fum, o modalitate mai la îndemână, mai puţin costisitoare şi mai comodă. El este cel mai vechi sigiliu sătesc cunoscut până în prezent din comitatul Arad. Nu ştim până când a fost în uz, ci doar faptul că după aproape un secol şi jumătate, în 1815 satul şi-a confecţionat un alt tipar sigilar, având emblema schimbată radical. În câmpul sigilar al noului tipar s-a introdus ca simbol, o bovină [9].

 

Note bibliografice:

[1] Coriolan Suciu, Dicţionarul istoric al localităţilor din Transilvania, II, Bucureşti, 1967, p.114; Ioan Tuleu, ,,Comuna Seleuş”, în Sorin Bulboacă, Doru Sinaci (coordonatori), Dicţionarul istoric al localităţílor din judeţul  Arad, vol. III Comunele Judeţului Arad, Arad, Ed. Gutenberg Univers, 2021, p. 61.

[2] Autor şi titlul întreg: Márki Sándor, Aradvármegye és Arad szabad kirlyi város története, II, Arad, 1895, p. 168.

[3] Amprenta sigilară, urma lăsată pe suportul unui act (hârtie, pergament etc.), în ceară, cocă, tuş, soluţie de aur sau fum, în urma aplicării matricei sigilare ce are o emblemă şi un text menit a individualiza posesorul. Sinonim impresiune sigilară; Dicţionar al ştiinţelor speciale ale istoriei, Arhivistică, cronologie, diplomatică, genealogie, heraldică, paleografie, sigilografie, Bucureşti,  Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1982, p. 23 şi p. 213.

[4] Sigiliul din 1671 al Seleuşului este menţionat şi de alţi autori. Scriind despre acest sigiliu Maria Dogaru, menţiona faptul ,,că între exemplarele trimise în 1922 Comisiei Consultative Heraldice de autorităţile judeţului Arad, s-a inserat un cupon de hârtie decupat dintr-o publicaţie cuprinzând reproducerea sigiliului comunei Seleuş din 1671 (Maria Dogaru, ,,Sigilii săteşti din fostul comitat Arad”, în Cercetări numimatice, III, 1980, p. 226, nota 10). Despre acest sigiliu Ioan Motorca, într-o lucrare cu caracter monografic, semnala: ,,La Seleuş s-a descoperit cea mai veche ştampilă din judeţ şi are înscrisul în latineşte” (Ioan Motorca, Cercetări şi date monografice privitoare la  comuna Seleuş cu satele aparţinătoare: Seleuş, Cighirel, Moroda, Iermata, Arad, f. a., p. 14). Sigiliul a fost descris amănunţit de Olivian Mureşan, ,,Cel mai vechi sigiliu sătesc din Comitatul Arad”, în Adevărul, Arad, Anul XVI, nr. 4195 din 24 aprilie 2004, p. 10; idem, ,,Două sigilii ale Seleuşului, comitatul Arad”, în Hrisovul. Buletin al Facultăţii  de Arhivistică, XII, Serie nouă, 2006, pp. 170-171; Augustin Mureşan, Ioan Popovici, Sigilii săteşti şi comunale din Comitatul Arad şi împrejurimi (secolele XVII-XIX), Arad, Ed. Gutenberg Univers, 2009, pp. 116-117, fig. 178 şi Ioan Valeriu Tuleu, Seleuş, nouă secole de istorie, Arad, Ed. Mirador, 2018.

[5] Numele satului Seleuş vine de la sălaş, gospodărie izolată în câmp (…). Pe locul satului actual, existau altădată câteva sălaşe. De la aceste sălaşe ar veni numele satului. Ipoteza că numele ar veni de la cuvântul unguresc ,,Szőllős” (loc cu vie) nu este plauzibilă pentru că aici fiind şes, nu s-au cultivat vii, iar satul este şi a fost locuit de când se ştie numai de români. Ori nu este verosimil, ca aceştia să-şi denumească aşezarea cu un cuvânt dintr-o limbă pe care nu o cunoşteau” (Ioan Motorca, op. cit., p. 13).

[6] Anno domini, expresie folosită în special în documentele latine medievale pentru specificarea anilor după era creştină; Dicţionar al ştiinţelor speciale…, p. 25.

[7] Crucea – axa lumii și punctul de intersecție dintre figurile geometrice fundamentale reprezentate de cerc (cerul) și pătrat (pământul). Are și un simbolism spațial, deoarece brațele corespund celor patru puncte cardinale. Provine din cuvântul latinesc cruce(m), ,,caznă”; Ivan Evseev, Dicţionar de simboluri, București, Ed. Vox, 2007, pp. 101-108; Matilde Battistini, Simboluri și alegorii, București, Ed. Monitorul Oficial R.A., 2008, p. 144; Jean Chevalier, Alain Gheerbrant (coord.), Dicţionar de simboluri, mituri, vise, obiceiuri, gesturi, forme, figuri, culori, numere, Iași, Ed. Polirom, 2009, pp. 301-307.

[8] ,,Ca ocupaţii locuitorii de la Seleuş, făceau în principal cultivarea plantelor agricole şi creşterea animalelor. Mai găsim aici şi alte ocupaţii ale locuitorilor. Era un singur viticultor: Moldovan Vasile. El avea vie mică în suprafaţă de numai două sape. Via era probabil la dealul Pâncota, aceasta că pământurile de la Seleuş nu erau bune pentru vie fiind inundabile”, (Ioan Motorca, op. cit., p. 28).

[9] Olivian Mureşan, ,,Două sigilii ale Seleuşului” …, p. 171; Augustin Mureşan, Ioan Popovici, op. cit., pp. 115-116.

 

 

                                                                                                                       Augustin Mureşan

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *