◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro23.04.2024

Banca Mondială. Asistența oficială pentru dezvoltare (AOD) și remitențele

AOD și parteneriatele pe această temă sunt esențiale pentru ca lumea să reușească să ofere oportunități pentru dezvoltare țărilor cu venituri mici și medii. Aceasta este ceea ce reprezintă Obiectivul 17 pentru Dezvoltare Durabilă din Agenda ONU 2030 (ODD 17) (Asistența oficială pentru dezvoltare (AOD) este în creștere, dar nu în ritmul în care ar trebui (worldbank.org)): o revitalizare a ajutorului global ca un catalizator pentru progres – o condiție care se bazează în mare măsură pe mișcările mari și continue de resurse din țările cu venituri mai mari către țările mai puțin avantajate din punct de vedere economic.

Conform datelor disponibile pentru primele 10 luni din 2023, ajutorul global a fost la un nivel acceptabil, iar acest lucru se datorează contribuțiilor pentru evenimentele specifice ultimilor doi-trei ani: pandemia de Covid-19, invazia rusă a Ucrainei și refugiații care sosesc în țările donatoare.

ODD 17.2 stabilește ca economiile dezvoltate să aloce 0,7% din venitul lor național brut (VNB) pentru a finanța ajutorul pentru națiunile mai puțin bogate, necesar mai multor sectoare: sănătatea, educația, infrastructura, agricultura și altele. Dar, lumea este departe de a atinge acest obiectiv ambițios. În total, țările dezvoltate ar fi trebuit să-și majoreze contribuțiile cu 200 de miliarde dolari SUA pentru a-și îndeplini acest angajament în 2022, iar țările donatoare au fost departe de această sumă minimă, cu ajutoarele pentru dezvoltare oferite – nu am găsit în nici o statistică suma acestor ajutoare globale pentru dezvoltare oferite de țările donatoare…

Sprijinul pentru țările cele mai sărace din lume care au cea mai mare nevoie de ajutor – cunoscute și sub denumirea de țări cel mai puțin dezvoltate – nu a reușit, de asemenea, să atingă obiectivul stabilit: ODD 17.2 prevede că ajutorul pentru dezvoltare acordat țărilor cel mai puțin dezvoltate ar trebui să reprezinte între 0,15 % și 0,20 % din VNB-ul țărilor donatoare.

 

Banii trimiși de migranți acasă

Remitențele din migrație către țările cu venituri mici și medii au crescut cu 3,8% în 2023, mult mai puțin în comparație cu creșterile înregistrate în 2021 și 2022 (https://www.banquemondiale.org/fr/news/press-release/2023/12/18/remittance-flows-grow-2023-slower-pace-migration-development-brief): acestea sunt estimările Băncii Mondiale (BM), care avertizează asupra riscului unei scăderi a veniturilor reale ale migranților în 2024 într-un context global marcat de inflație și perspective slabe de creștere economică. Astfel, remitențele către țările cu venituri mici și medii au ajuns la 669 de miliarde de dolari în 2023, deoarece rezistența piețelor muncii din economiile avansate și țările Consiliului de Cooperare din Golf (CCG) a păstrat capacitatea migranților de a trimite fonduri în țara lor de origine. După cum se poate observa, nivelul remitențelor din 2023 – 669 miliarde dolari – este de 3 ori și ceva mai mare decât angajamentul pentru dezvoltare al țărilor donatoare pentru țările sărace, care nu a atins nici suma minimă de 200 miliarde dolari!

La nivelul regiunilor de destinație, remitențele de la migranți au crescut către America Latină și Caraibe (cu 8%), Asia de Sud (7,2%), Asia de Est și Pacific (3%) și Africa subsahariană (1,9%). Transferurile de bani către Orientul Mijlociu și Africa de Nord, în schimb, au scăzut pentru al doilea an consecutiv (cu -5,3%), în principal din cauza scăderii remitențelor către Egipt. Remitențele migrației către Europa și Asia Centrală au scăzut cu 1,4%, după ce au cunoscut un boom de peste 18% în 2022.

Statele Unite rămân principala sursă de remitențe ale migranților, iar primele cinci țări beneficiare de remitențe în 2023 sunt India (au fost trimiși acasă 125 de miliarde de dolari), Mexic (67 de miliarde de dolari), China (50 de miliarde de dolari), Filipine (40 de miliarde de dolari) și Egipt (24 de miliarde de dolari). Țările în care ponderea remitențelor migranților ca procent din produsul intern brut (PIB) este deosebit de mare – un semn al importanței contribuției acestor fonduri la finanțarea deficitelor de cont curent și a finanțelor publice sunt Tadjikistanul (48% din PIB), Tonga (41%), Samoa (32%), Liban (28%) și Nicaragua (27%).

Având în vedere tendințele de scădere a activității economice globale, creșterea remitențelor către țările cu venituri mici și medii este de așteptat să încetinească în continuare în 2024, până la 3,1%. Cauza este încetinirea creșterii economice și încetinirea piețelor muncii din mai multe țări cu venituri mari. Volatilitatea prețurilor petrolului și a cursurilor de schimb, precum și o încetinire mai puternică decât în economiile cu venituri mari, sunt toate riscuri care ar putea reduce aceste previziuni.
„Migranții au reușit să depășească crizele și au dat dovadă de rezistență pentru a continua să-și ajute familiile de acasă, dar inflația ridicată și creșterea globală slabă au influențat sumele pe care le-au trimis. Este esențial ca piețele muncii și politicile de protecție socială din țările de primire să promoveze incluziunea migranților, ale căror remitențe constituie o resursă vitală pentru țările în curs de dezvoltare”. explică Iffath Sharif, director global pentru Protecție Socială și Ocuparea Forței de Muncă la BM.

Potrivit bazei de date a BM privind comisioanele de transfer internațional de bani, ratele rămân ridicate, cu un cost mediu de 6,2% pentru trimiterea a 200 dolari (date disponibile în trimestrul II al anului 2023): costurile sunt în creștere față de 2022 pentru toate regiunile de destinație a fondurilor, cu excepția Orientului Mijlociu și Africii de Nord. Băncile rămân cei mai scumpi intermediari (cu un cost de 12,1% în medie), urmate de oficiile poștale (7%), operatorii de transfer de bani (5,3%) și operatorii de servicii mobile (4,1%).

„Remitențele de la lucrătorii migranți sunt una dintre puținele surse de finanțare externă privată și acestea sunt așteptate să crească în perioada următoare. De acest lucru trebuie profitat pentru a mobiliza capitalul privat și a sprijini finanțarea dezvoltării, în special prin emiterea de obligațiuni pentru diaspora”, spune Dilip Ratha, economist în cadrul BM, autor principal al raportului. În ultimii ani, remitențele către țările în curs de dezvoltare au depășit suma combinată a investițiilor străine directe și a asistenței oficiale pentru dezvoltare, iar decalajul continuă să se mărească.

Raportul BM privind remitențele descrie modul în care am putea mobiliza profitul extraordinar al banilor trimiși de diaspora în țările de origine pentru a finanța nevoile de dezvoltare ale unei țări, dar și pentru a îmbunătăți situația acesteia pe frontul datoriilor. Este posibilă structurarea lansării unor obligațiuni în așa fel încât deținătorii obligațiunilor respective să profite direct de economiile diasporei. Multe țări lucrează, de asemenea, pentru a atrage aceste economii în conturile de depozit pentru nerezidenți. Cu toate acestea, spre deosebire de obligațiuni, acestea sunt economii pe termen scurt și volatile. Remitențele din migrație ar putea servi, de asemenea, drept garanție pentru reducerea costului împrumuturilor internaționale pentru țările în curs de dezvoltare. Datorită ponderii lor față de alte surse de schimb valutar, a naturii lor anticiclice și a contribuției lor indirecte la finanțele publice, remitențele migranților pot contribui, de asemenea, la îmbunătățirea ratingului suveran al unei țări și a capacității acesteia de a-și rambursa datoria pe care o are în special față de BM și instituțiile sale.

 

 

Emilian M. Dobrescu/UZPR

Edith Mihaela Dobrescu/Institutul de Economie Mondială

Foto: pixabay.com

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *