◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro01.03.2024

De ce scriu femeile? Pledoarie pentru lectură

Context

Carina A. Baba, „Povești fără zmei pentru puștiul meu, Andrei – Șosetuță și Andrei”,  Editura XBG Mediapress, Arad, 2024, 86 p.

De bună seamă, când vorbim despre literatura pentru copii, ne vin în minte povești, basme, benzi desenate, fabule, ghicitori, jocuri de rol ș.a. Ei bine, de data aceasta, suntem surprinși în mod plăcut (și, invitați, în acest sens) de un nou volum semnat de Carina A. Baba (absolventă de studii filologic-teologice, dar și de psihopedagogie specială, ca a doua facultate). Actualmente, își desfășoară profesia de dascăl în cadrul Liceului „Sfânta Maria” din Arad.

 

Date despre autor

Sunt necesare aceste câteva precizări privind personalitatea dascălului, cu atât mai mult, cu cât, pe lângă alte abilități, scrie. A traversat mai multe etape ale scriiturii, concepând reviste școlare (în urmă cu multă vreme, cotate la nivel național, dar și în prezent), a traversat poezia (este laureată a Festivalului Concurs „Emandiana” Pecica, locul al II-lea, ediția 2021), cu sensuri, rune și semne, din care se desprind teme majore ale existenței umane, viața, teama de infinit, dragostea, lumina, întunericul ș.a., dar și simboluri precum: șoimul, timpul, visul, amprenta, sufletul ș.a. (toate sub platoșa unei versificații care nu îi este straină: catrene în rime, vers alb meditativ). A publicat recent teze și opinii despre Nichita Stănescu (urmare a susținerii Tezei de Licență), fapt ce întărește aplecarea înspre metafore și exprimări în (Ne)cuvinte.

 

Date despre volum

Vom fi, oarecum, părtași la aceste povești, undeva, în spatele… Povestitorului, care nu este altul decât fiul autorului, Cristian-Andrei. În vârstă de aproape nouă ani, ca un personaj în propria carte, extrapolând, o inspiră și o ajută pe mama sa, prin numeroasele întrebări care trebuie neapărat să primească răspuns. Poveștile lor, create ad hoc, sunt țesute seara, înainte de culcare, cuvintele fiindu-le brodate cu firul auriu al curiozității. Această simbioză, mamă-fiu nu ne este straină, dar trebuie să menționăm că o parte din povestioare au fost publicate și în revista Gutenberg (pe parcursul a câtorva ediții).

Iată titlurile din Cuprins (care se desfășoară pe două segmente): Povești fără zmei pentru puștiul meu Andrei (cu povestioarele: Paznicul Cetății, O poveste fără zmei pentru puștiul meu, Andrei, Istoria scrisului, Codul Morse) și Șosetuță și Andrei (cu povestioarele: Darul de aniversare, Șosetuță și Andrei în Franța, Șosetuță și Andrei în Egipt, Expediție la Polul Nord, Șosetuță și Andrei în Italia).

În numărătoarea pământului, cifra 9 (triplul este yang, foarte norocos), semnifică luna, mișcarea, ritmul, ciclurile schimbărilor. După cum se vede din titluri, povestioarele și poveștile converg înspre ținuturi și fapte (unele povestite de mamă ca un alint de leagăn, altele „luate la pas” de pici), cu rol nu numai educative, ci și inițiatic, de îndrumare, formare și dezvoltare de abilități în exprimare.

 

Simboluri și cunoașteri

Șoimul și Mureșul deschid fila de poveste, ca un ecran între ziua de azi și legendă, cea de ieri.

Gogoșii bunicii (înlocuind uneori povestea cu șoim), dulci, precum  mana grădinii de sub deal, îi înlocuia, alteori, cu creioane colorate și ordona o expoziție ad-hoc, așa de joacă! Pentru că poveștile au chiar existat, precum știm de Istoria scrisului și de Codul Morse, dialogul dintre „cei doi povestitori” se înfiripă arzător: „-Of, mami, tetris e antic, e de pe vremea ta! Mie nu  îmi place tetris, ci manicraft!”

 

*

Să tot fie câțiva ani de când Șosetuță locuiește cu Andrei. Ar putea avea  și o…  colegă cu  nume de Mărțișor! Simbolic, dar e din… dar. Are un acvariu și, din când în când, acesta e primenit ca de… poveste. Șosetuță (o broscuță țestoasă) va avea parte de cele mai ingenioase călătorii cu piciul Andrei, pe post de „comandor” și cunoscător de geografii imaginare (rod al unei culturi dobândite, precoce) și prin darul povestirii.

 

*

„E vremea de culcare”-parcă răsună vocea mamei… Călătoria continuă cu cei trei „eroi” de poveste, pentru că Andrei nu iubește  Poveștile lui Andersen sau ale Fraților Grimm, nu-i plac „basmele pentru copii”, ci poveștile adevărate,  ferecate și „fermecate” doar de el împreună cu mama lui.  Ar vrea să fie chiar și un fotbalist bun și să le ia pe țestoase la un meci ori antrenament.

 

Concluzii

Cartea are farmecul dăruit prin poveste originală! Iscată din spirit cultivator de educație. Tocmai de aceea, caracterul este unul educativ și stimulatoriu. Desenele și ilustrațiile oglindesc originalitate și aplomb. Pe alocuri, li se rezervă micilor cititori (Andrei urmează cursurile la  Școala Gimnazială „Avram Iancu” din Arad) un spațiu de colorat sau de admirat ilustrații (cu Șosetuță și Mărțișor!)

„Marea călătorie” abia a început!

Drum bun, Cărții tale, Cristian Andrei (cu mama ta, Carina A. Baba, în rol de editor și de realizator de copertă). Nu se știe până când! De aceea, motto-ul care însoțește volumul este unul de avertizare: „Oricine crede că arta conversației a murit, trebuie să încerce să ducă un copil la culcare!” (Robert Gallagher). Se cuvine să avem și opinia concludenței: aceea că literatura arădeană pentru copii are, de-acum, un nou nume, acela al unui dascăl, Carina A. Baba, care își împletește rolul de formator cu cel de mamă. Cartea va deschide ochi de copii și minți de adulți, care își vor însoți copiii. Valoarea acestei cărți este una de formare de deprinderi de comunicare și redare de compoziții propria, dar și de pătrundere în universul plin de efuziune sufletească al acestuia.

Orice copil e, în fond, basmul său în universul său!

Privind condițiile grafice și caracterele scrisului „ca de mână”, ne închipuim că facem parte din acest univers, pe care altădată nu l-am avut.

 

a consemnat Florica R. Cândea

 membru UZPR, Filiala Arad

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *