◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro16.06.2024

Realitățile precar disimulate

Era un om obișnuit, o persoană cu aceleași caracteristici ca oricare dintre noi, cu aceleași preocupări mărunte și năzuințe uneori exacerbate. Se uita la televizor și petrecea destul timp în fața laptopului și a telefonului inteligent, fiind la curent cu tot ce se întâmpla în lume. Din punct de vedere social, nu era chiar idolul galeriei, deoarece avea un stil ușor abraziv de a face conversație, încercând să îi convingă pe toți nu doar de adevărul spuselor sale, ci, mai ales, de înțelepciunea sa, pe care o dovedea prin cuvinte rostite pe un ton răstit și o gestică ieșită din comun. Nu accepta idei diferite de ale lui și deținea, în buzunarul de la piept, probabil, adevărul absolut.

Ce „fake news”? Asta este o prostie, comenta el, de câte ori avea prilejul. Eu sunt un om care gândește, iar un om care gândește măcar puțin poate face diferența între știri false și informații reale, că doar nu stai să crezi toate tâmpeniile. Îți dai seama imediat când încearcă vreunul să te păcălească…

Într-o zi, când își juca rolul de atotcunoscător printre câțiva amici, unul dintre spectatori – străin, probabil, de grup, altfel nu ar fi avut curajul să devină interlocutor activ – a încercat să îl contrazică. Ba chiar avea la îndemână, pe telefonul mobil, mai multe surse din care ar fi reieșit, se pare, faptul că avea dreptate. Deodată, omul nostru s-a enervat. A început să își expună adevărul absolut (altcineva ar fi zis că era un punct de vedere) cu strigăte ușor tribale și expresii lejer triviale, presărate printre fraze dur-ironice.

Apoi, pentru a-și sprijini spusele, a arătat, în browserul propriului telefon, una dintre sursele mărinimoasei sale înțelepciuni revărsate peste cei din jur: un soi de blog, rudimentar alcătuit, plin de reclame puțin spus dezgustătoare, cu un nume și un domeniu care imitau destul de bine titlul unui cunoscut site de știri. „Uite, vezi ce scrie aici?”, a răcnit, dar nimeni nu-l mai asculta. Toți priveau, uluiți, acea pagină, unde un pop-up obraznic promitea subiecte fierbinți legate de extratereștri adăpostiți prin Munții Carpați și conspirațiile din jurul comorilor regilor daci. Iar hohotul de râs care a urmat putea marca un moment cu adevărat comic, dacă nu ar fi subliniat o realitate crâncenă: „adevărul absolut” provenea din niște site-uri dubioase, dedicate celor mai grosiere știri false.

Vedem zi de zi astfel de persoane, convinse până la absurd de recuzite și scenarii, vorbe goale și năzbâtii răspicate, care au inundat internetul ultimilor ani. Am putea spune că nu este vinovat cel amăgit, ci acela care lansează tot soiul de informații eronate, cu un scop variind de la avantaje financiare (de aici și reclamele stivuite pe acele site-uri) până la cine știe ce obscur interes propagandistic. Realitatea este, însă, că mulți, chiar preveniți fiind de pericolul tot mai pronunțat al răspândirii știrilor false, cad în capcana senzaționalului găunos, fără a cerceta care este gradul de credibilitate al „publicației” sursă, ceea ce transferă mare parte din vină asupra lor.

Pe site-urile sociale se perindă fel și fel de articole alarmiste sau prea relaxate, cu origini dubioase, iar cei neatenți ori neinițiați în tainele „fake news” distribuie materialele respective prietenilor, cunoscuților și necunoscuților, de-a valma, contribuind la creșterea în intensitate a primejdiosului fenomen. Încet, dar sigur, în acest ritm, importanța știrilor reale este aruncată, cumva, către derizoriu, iar informarea corectă lasă locul unor fraze aberante, adesea peiorative, menite să ne poarte pe tărâmul culpabilei ignoranțe, unde nimicul crește, alături de închipuiri monstruoase, la adăpostul unui calp „adevăr absolut”. Aceasta este lumea oferită de știrile false, una a luptelor dinainte pierdute, consemnate de cronicari obscuri și rău intenționați.

Cât despre omul obișnuit prezentat mai sus, nu știu ce s-a mai întâmplat cu el. Dar sunt convins că trăiește mai departe liniștit, alături de noi, cu preocupări și năzuințe comune, învățându-i pe cei care îi îngăduie (și sunt mulți!) din ce direcție și încotro bate vântul realităților precar disimulate.

 

pr. Alexandru Pripon / UZPR

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *