◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro28.03.2024

Viziuni și halucinații, adevărul despre aceste percepții senzoriale

Putem crede că numai oamenii „nebuni” au viziuni și halucinații, dar nu este adevărat. Oliver Sacks, profesor de neurologie la Școala de Medicină a Universității din New York, scrie în New York Times că viziunile și halucinațiile sunt frecvente și nu neapărat sunt un simptom al unui lucru în neregulă cu noi.

Halucinațiile sunt o percepție senzorială fără un stimul. Cu alte cuvinte, creierul dvs. creează o vedere sau un sunet sau un miros fără a fi stimulat de ceva de „acolo” pentru a vedea, auzi sau miroase. Cultura occidentală respinge astfel de experiențe ca un semn că ceva nu este în regulă.

Adevărul este că toate experiențele noastre senzoriale sunt create în creierul nostru și în sistemul nervos. Modul în care apar lucrurile, inclusiv culoarea și adâncimea; modul în care sună un „sunet” pentru noi, sunt efecte pe care corpurile noastre le creează ca răspuns la anumite fenomene. O ființă dintr-o altă specie, una cu foarte multe legături neurologice și capabilități senzoriale, ar putea să fie chiar lângă noi, dar să perceapă o lume cu totul diferită.

Dacă înțelegem experiența senzorială în acest fel, nu este atât de greu să înțelegem că, uneori, fără stimulare externă, neuronii ne trimit anumite semnale fără o bază reală și astfel apar unele viziuni și halucinații.

Explicații medicale, viziuni și halucinații

Profesorul Sacks scrie că oamenii care își pierd vederea sau auzul sunt predispuși la halucinații vizuale și auditive. El a explicat unei doamne în vârstă care „vedea lucruri” că „dacă părțile vizuale ale creierului sunt lipsite de impulsuri, sunt predispuse să creeze anumite imagini”.

Interesant este faptul că specialiștii susțin că un organ, precum creierul, poate fi flămând. În învățăturile sale despre cele cinci Skande , Buddha ne-a învățat că simțurile, percepțiile și conștiința noastră sunt goale de un „sine” care trăiește în corpul nostru și coordonează spectacolul. Și nu, conștiința nu este „responsabilă” pentru aceste efecte. Experiența unui sine este ceva pe care corpurile noastre îl recreează cu o anumită periodicitate.

Semnificația halucinațiilor

Întrebarea este, ar trebui să luăm în serios halucinațiile ca „viziuni” sau ar trebui să le ignorăm? Profesorii de Theravada și Zen vă vor spune de obicei să nu le acordați o semnificație pentru că nu întotdeauna au un mesaj.

Pe de altă parte, este posibil ca neuronii să vă transmită ceva, dar acel „ceva” poate fi destul de ludic – sunteți somnolenți sau trebuie să vă ajustați poziția în care stați.

Lecția budistă

Există o poveste spusă despre un călugăr tânăr care i-a spus profesorului său: „Maestre! Am meditat acum și l-am văzut pe Buddha! „- Nu-l lăsa să te deranjeze, i-a răspuns Maestrul. „Continuă să meditezi și el va pleca.”

„Lecția” este că adesea în dorința noastră de a avea o experiență mistică transcendentă, creierul nostru ne oferă ceea ce ne dorim – Buddha sau Fecioara Maria sau chipul lui Isus. Acestea sunt proiecții ale naturii noastre captivante și al amăgirilor noastre.

Specialiștii ne spun că dhyanele mai profunde și iluminarea în sine nu pot fi comparate în niciun fel cu experiență senzorială. Un profesor Zen a spus că dacă un student a încercat să descrie samadhi spunând „Am văzut …” sau „Am simțit …” – nu a fost samadhi.

Pe de altă parte, este posibil ca, din când în când, neuronii noștri să ne trimită un semnal care vine dintr-o înțelepciune mai profundă, ceva care nu poate fi atins de conștiința obișnuită. Poate fi foarte subtil, doar un sentiment sau o „viziune” care are o anumită semnificație personală. Dacă acest lucru se întâmplă vreodată, acceptați-l și onorați orice experiență comună și apoi lăsați-o să plece. Nu faceți din ea o mare poveste sau nu o „consacrați” în nici un fel pentru că darul se va transforma într-o piedică.

În unele tradiții budiste există povesti despre maeștrii iluminați care dezvoltă puteri psihice sau alte puteri supranaturale. Cei mai mulți dintre dvs. ar putea fi înclinați să înțeleagă astfel de povestiri ca fabule sau alegorii. Textele timpurii, cum ar fi Pali Tipitika , ne spun povesti despre călugări precum Devadatta, care au practicat yoga pentru a ajunge la illuminare și au dobândit anumite „puteri”, astfel de puteri sunt un efect secundar, și nu un scop.

Atunci când halucinațiile indică o problemă medicală

Deși am vorbit despre halucinații ca o experiență normală, să nu uitați că ele pot fi un semn al problemelor neurologice reale care necesită îngrijiri medicale. Starea halucinațiilor adesea însoțește migrenele și crize convulsive.

Karen Armstrong, un cărturar al religiei, a experimentat ani de zile faze ale distorsiunilor vizuale, adesea însoțite de mirosul de sulf. În cele din urmă, a fost diagnosticată cu epilepsie temporală.

Pe de altă parte, pe termen lung unele halucinații pot deveni o obișnuință. De cele mai multe ori, acesta este un efect de „privare senzorială”, adesea însoțit de oboseală.

De cealaltă parte, este posibil ca, uneori, atunci când concentrarea devine mai puternică, părțile din creierul tău care creează vederea și alte senzații devin „mai silențioase”. S-ar putea să „vezi” mișcarea podelei sau topirea peretelui. Dacă se întâmplă acest lucru, nu te opri în la acel moment, ci bucură-te de „spectacol”.

efemeride.ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *