La începutul lunii septembrie, Teatrul Național din București și-a deschis porțile cu o pleiadă de spectacole extrem de tentante pentru toții iubitorii teatrului de calitate.
În primul weekend din această lună, am avut ocazia să vizionez trei spectacole puse în scenă de Alexandru P. Rusu, un tânăr și talentat regizor cu origini basarabene.
Festinul a început sâmbătă 2 septembrie cu Anton Cehov și Jubileul unei bănci private, o comedie care face toți banii, atât la propriu cât și la figurat. Cu o distribuție de excepție, spectacolul ne introduce în fascinanta lume a dramelor cehoviene, populată de personaje complexe, aflate în situații rocambolești la limita dintre tragic și comic. Pe parcursul unei ore jumătate actorii Axel Moustache (directorul băncii), Pavel Bârsan (funcționarul) , Magda Condurache, Valentina Visarion (secretara) și Maria Teișanu (soția directorului) antrenează spectatorii în turbionul nebunesc al unei comedii de situație cu deznodământ neașteptat.
Tot în aceeași seară, am vizionat Călugărița feministă și misoginul modernist, o adaptare modernă cu tentă parodică după farsa dramatică „Ursul” a aceluiași genial 
Cehov. O piesă cu doi actori și trei personaje, Axel Moustache apărând în dublu rol: al majordomului și al antreprenorului Smirnov plecat în recuperarea unor datorii și terminând incidental prin găsirea unei soții. Sub aparența unui misogin modernist, se ascunde însă un naiv sentimental atras de sexul frumos, la fel cum sub aparența văduvei îndoliate și neconsolate clocotește o femeie pasională și neîmplinită afectiv.
Îi dă replica cu farmec și aplomb tânăra și talentata actriță Valentina Visarion, care o întruchipează pe Popova, inițial o văduvă devotată, care trece printr-o succesiune de stări de spirit diferite: de la solitudinea monahală a soției neconsolate la războinica gata să se dueleze cu un bărbat atunci când este provocată. De fapt, pe parcursul unei ore și jumătate cei doi actori sunt angajați într-un briliant „duel verbal”, presărat cu replici spirituale și cuplete muzicale. Întâlnirea dintre cele două personaje-arhetip iscă scântei, dar finalul este previzibil fericit.
A fost un alt text extrem de ofertant, pe care regizorul și cei doi tineri actori l-au exploatat cu măiestrie și ingeniozitate spre deliciul și amuzamentul spectatorilor prezenți, care, la fel ca și în cazul piesei precedente, au aplaudat minute în șir.
În seara următoare, actrița Valentina Visarion a strălucit iar în patru roluri diferite (dintre care unul în travesti!) alături de Pavel Bârsan (la rândul interpretând trei personaje) în comedia Pe bune! , o adaptare liberă după spumoasa comedie „Chinezii” de Michael Frayn și texte de William Shakespeare, care combină comedia cu o doză rafinată de ironie englezească. În regia lui Alexandru P. Rusu, care a asigurat și scenografia, piesa constituie un demers ambițios care intenționează să dezvăluie secretele din spatele cortinei și surprinde prin dilemele, uneori absurde, ale actorului.
După un preludiu care ne amintește de atmosfera reflexivă a pieselor shakespeariene, actorii ne transportă în atmosfera londoneză contemporană cu personaje tragi-comice implicate în drame familiale și încurcături neprevăzute. Piesa presupune un adevărat tur de forță pentru cei doi actori, care trebuie să-și schimbe hainele și personalitatea fără încetare pe tot parcursul spectacolului, sarcină pe care o îndeplinesc cu mult succes și naturalețe.
Și cum niciun festin la Teatrul Național n-ar fi complet fără Caragiale, periplul meu în templul Thaliei s-a încheiat pe o notă comică și ușor nostalgică cu spectacolul Stația 13, care m-a purtat într-o călătorie plină de imaginație în lumea lui nenea Iancu. Conceput sub semnul întrebării „a existat Caragiale?”, spectacolul se adresează în egală măsură cunoscătorilor textelor dramaturgului, cât și spectatorilor care vor să-l descopere pe autor dintr-o altă perspectivă, cu o tentă lirică.
La acest demers ambițios contribuie și fondul muzical retro asigurat de actrița Ana Maria Bercu la pian. 
Alături de Valentina Visarion, Eduard Cârlan și Remus Stănescu, aceasta încarnează mai multe personaje din dramele, momentele și schițele lui Caragiale. „Astfel, comedia Stația 13 în regia lui Alexandru P. Rusu aduce împreună personaje celebre ale dramelor lui Caragiale, precum Rică Venturiano, Zița, Cetățeanul turmentat, dar și alte personaje mai puțin cunoscute din schițele dramaturgului, dar la fel de ofertante și savuroase, într-un spațiu nou, trenul 783.”
Toate aceste excelente reprezentații sunt oferite publicului spectator de firma organizatoare Syarela Arts, regizorului Alexandru P. Rusu, scenografii și minunații actori care întruchipează cu naturalețe și credibilitate personaje variate și complexe din texte clasice și contemporane. Adevărate „bijuterii dramatice”, spectacolele Jubileul unei bănci private, Călugărița feministă și misoginul modernist, Pe bune!, Stația 13, nu ar trebui ratate de niciun iubitor al Thaliei. Le regăsiți pe site-ul Teatrului Național în programul din această toamnă, iar biletele pot fi achiziționate online.
Personal, voi reveni cu siguranță la Teatrul Național pentru a le revedea, dar și pentru a viziona alte spectacole interesante din actuala stagiune.
Vă provoc, așadar, la un „duel” teatral cu multă dramă de calitate, muzică și voie bună!
Elena-Carmen Bobocescu, UZPR