Toamna, ca o zână a melopeelor și doamnă a cucurbitaceelor, a adunat în satul bunicilor numite „Bunicutele Uzdin” o lume a valorilor perene care sfidează timpul și îi redă identitatea. La Uzdin, capitala românismului din Banatul orfan, am însoțit „Casa Bodrogană” la două evenimente demne de spirit și valențe.
Sărbătoarea cartofului, cel mai frecvent aliment (ediția a noua) și Curcubeul etniilor (ediția a cincisprezecea), cam cum ar spune moderna expresie „2 în 1”, a adunat o lume (ne)bună a satului pur românesc Uzdin, să guște din moșteniri culinare, dar și etnovalorice de o rară simțire.
Doamna Ana Boier este o flacără care arde atât de mult, încât în jurul ei naște îndumnezeire. Este vorba de Asociația „Bunicutele Uzdin”, acum, la 20 de ani frumoși, puși în slujba imaterialului numit patrimoniu.
Am fost și noi la această poveste, să depănăm din Casa Bodrogană (prin Delia Chevereșan, Marcela Ponta și Adrian Ponta) un fir de ceea ce această Casă Bodrogană de la mal de ape sfâșiate de „pustiu viu”, deci să depănăm fir de cosele și fir de tradiție.
Primirea noastră cu pită cu unsoare și patiserie locală a dat un plus emoțional de frățiețate! Păretarele și prosoapele ori fețele de masă expuse, precum și ustensile casnice pentru tradiția tăierii porcului au adunat la stand „ochi și urechi”. Cu atât mai mult cu cât pita de Pecica cu sare mergea bine cu jumări proaspete ori pogăcele cu jumări și plăcinte de la Arad. Un deliciu aparte a fost procesul de facere a tocanei cu crampe și a fierberii sub capac /aburi, alături de plăcintă dulce întinsă și rulată ca un fir de mătase, pe o istorie care nu moare. Crumpi în damf! Un brand! Care nu întârzie să ne apropie printr-un grai nealcoș. „Valusche în damf” este brand de Uzdin și nu îl poate nimeni șterge. Toate produsele expuse au avut parfum de memorie și din timpul scurs am tot învățat.
Au fost și momente culturale unice și inedite, care au ochit sensuri și culturi aparte între montaj de copii sau cor bisericesc de femei. Întreaga suflare a satului a stat la umbră și la propriu și la figurat să îi dea soarelui de răpciune un răspuns de uniune și forță lăuntrică a prieteniei. Am însoțit deci Casa Bodrogană, dar am văzut că granițele dor din ecou „Doamne rău le-o fi păcatu’ / la ăi ce-or împărțît Bănatu’.”
În această zi, istoria a mai înscris o pagină. 18 standuri au adus o multitudine de etnii (sârbă, slovacă, maghiară, română) sau cum spune doamna Ana Boier: „Nu am crezut că ne vom face atâtea prietenii, cu femei nu numai din Banat, populate de români, ci și din sate din Țara Mumă, de la Arad, Timișoara, Orțișoara, Bodrog, Macea, Teregova, Reșița ș.a” (la această întâlnire a expus și doamna Ioana Șimon Vlad din Sînmartin Macea).
Dar cum tot ce e frumos nu ține… apusul unui soare de vară lungă a dat cuvântul oficialilor prin reprezentanții Consulatului Român de la Vârșeț (ES Daniel Bala, ministru consilier) și al Consiliului pentru Minorități (Daniel Magdu), alături de care a asistat și Casa de Editură și presă a Săptămânalului „Libertatea”, prin doamna director Mariana Stratulat.
Sunt multe de spus. Panourile au dovedit ce pot face două mâini dibace pentru că la „Bunicutele Uzdin” se învață a se coase, ființînd un Atelier de cusut pentru copii. Merite multe! Lume multă în port local, exprimat prin grai străbun. Diplome, medalii și voie bună preț de trei ceasuri ne îndeamnă să spunem că se înșiră relații ca foile de tutun peste Bodrog și Uzdin și se strâng mâini ca pentru împărtășanie prin sfînta liturghie duminicală!
Mii de cuvinte de aici de mulțumire, de ținut minte! Slavă mâinilor de români! O notă aparte a fost considerația domnului Vasile Filip (președinte UZPR, Filiala Arad), care ne-a însoțit cu gândul spunând: „Să mergeți și să reconsiderați aceste legături cu românii din Voivodina pe care le cunosc și le trăiesc de multă vreme și despre care am relatat în calitate de jurnalist cultural.” Și astfel, totul s-a contopit în Voivodina, la ei, românii, întru cinstirea Zilei Limbii române!
În concluzie, esplanada din fața Casei Vânătorilor Uzdin a devenit, pentru o zi, un Teatru al dialogului și o punte între generații. Și ce frumos ritual acela al Valusche în damf! Ca o pecete pe jertfelnicia unor mâini ce nu asudă!
Florica R. Cândea, UZPR, Filiala Arad
Foto: Carina A. Baba, Salon Gutenberg Arad
