Motto:
Vizita şefului-adjunct al administrației președinției Federației Ruse, Dmitrii Kozak, la Chişinău este învăluită de mister. Nici ora sosirii şi nici agenda întrevederilor oficialului rus încă nu au fost făcute publice. Mai mult, nu este clar la invitaţia cui vine Kozak în ţara noastră.
(Din presa de la Chișinău, 11 august 2021)
Știrea despre vizita trimisului special al lui Putin la Chișinău a apărut pe neașteptate și parcă de niciunde. Nu s-a auzit ca președintele Maia Sandu ori noul prim-ministru Natalia Gavriliță să-l fi invitat la ele acasă pe Kozak ori pe altcineva dintre oficialii ruși într-o vizită grabnică, imediat după constituirea celor trei principale instituții de stat de modelul și culoarea PAS. Doar când intenția lui Kozak a transpărut în spațiul mediatic rusesc, abia atunci știrea a apărut și în spațiul moldovenesc, făcându-se trimitere la Biroul de presă al Ministerului de externe de la Chișinău.
Nu știm dacă inițiativa vizitei aparține ministerului moldovenesc de externe ori că episodul este o acțiune de învăluire geostrategică, pusă la cale de hârjonitul în asemenea atacuri sofisticate, cu bătaie pe diferite ținte, urmărind multiple scopuri și împrăștiind sumedenii de înțelesuri ale ministerului rus de externe, dar așa cum acest eveniment s-a suprapus peste festinul încă plin de speranțe curate ale înscăunării triumfale a administrației Sandu, el este în defavoarea acesteia din urmă și a noastră.
Asta deoarece vizita pe viu a lui Kozak la Chișinău ar fi o demonstrație practică a faptului că Republica Moldova nici sub noua autoritate politică nu se va îndepărta prea tare de zona de influență a fostul centru imperial de care a ținut-o strâns legată Dodon. În fond, așa și se arată: Maia Sandu, Igor Grosu și Natalia Gavriliță au lansat pupici virtuali în toate zările geopolitice, dar, iată, primul demnitar de rang înalt primit în R. Moldova după instalarea administrației Sandu este un mahăr rus, nimeni altul decât Dmitri Kozak, trimisul special al lui Putin, autorul proiectului, mereu viu pentru ruși și mereu mortal pentru noi, de federalizare a Republicii Moldova, adică de transformare a ei într-un model satelitar transnistrean, gestionat de ruși.
Vizita lui Kozak este, dacă vreți, proba de caracter a noi administrații politice de la Chișinău.
Dacă această administrație va pune în fața lui Kozak problema retragerii imediate și necondiționate, în conformitate cu deciziile luate cu ani în urmă de forurile internaționale, a armatei ruse din zona de est, ocupată de ea, a Republicii Moldova, credibilitatea ei se va menține în continuare la cote înalte și ar crește chiar.
Iar dacă partea moldovenească va accepta să fie băgată în tonalitatea refrenului dintotdeauna al Moscovei, precum că retragerea trupelor rusești trebuie condiționată de așa numita soluționare politică a „conflictului”, adică prin acceptarea unui statut de autonomie specială, cu drept federativ, al așa zisei republici moldovenești transnistrene (pridnestrovie), încrederea cetățenilor, dar și a partenerilor de dezvoltare ai Republicii Moldova va scădea simțitor. Asta ar însemna ca noua guvernare să pornească la drum cu stângul, greșit și contraproductiv.
Și mai e ceva. Opinia publică trebuie să știe cine pe cine a invitat la dialog în plin centrul capitalei Republicii Moldova: Maia Sandu pe Dmitri Kozak, prin Ministerului ei de Externe; ori Dmitri Kozak pe Maia Sandu, prin Ministerul rus de Externe, via Nicu Popescu, noul ministru moldovenesc de Externe? În materie de diplomație asemenea detalii sunt extrem de importante, mai ales în cazul în care în ecuația acestei relații este implicat un stat cu atâtea fețe, cum este Federația Rusă al lui Putin și un ministru moldovean de externe care a mai călcat prin blide.