Spre sfârșitul anului 1994, împreună cu un alt coleg din Biblioteca Militară Națională am primit sarcina să pregătim documente și cărți pentru un film dedicat împlinirii a 135 de ani de existență a instituției, film care avea să fie realizat de Studioul Cinematografic al Armatei. Filmările s-au făcut la sediul bibliotecii și la Biblioteca Academiei Române, deoarece Nicolae Densușianu ținuse locul lui Ion Bianu la Biblioteca Academiei Române. Din echipa de filmare făcea parte și domnul Constantin Stroe, pe care l-am cunoscut cu acea ocazie.
Peste câțiva ani, ne-am întâlnit în Rotonda Scriitorilor Militari din Cercul Militar Național, amândoi în calitate de membri ai Cenaclului Scriitorilor Militari. În ultimele două decenii, domnul Constantin Stroe a citit de mai multe ori poezie și a publicat zece volume de versuri în stil clasic, în stil haiku, tanka și haibun. Poemele sale au creat o atmosferă deosebită și au fost apreciate în discuțiile care au urmat fiecărei lecturi.
Într-o vreme, domnul Constantin Stroe a asigurat filmarea unor ședințe ale cenaclului, a adunat poemele și autobiografiile membrilor în vederea unei antologii comemorative, a transmis lunar invitația de participare tuturor membrilor înaintea fiecărei ședințe, precizând numele persoanei care urma să citească în cadrul Cenaclului.
Dar mai presus de toate, a continuat să scrie cu hărnicie, cu entuziasm și cu talent, indiferent de evenimentele prin care a trecut cenaclul nostru și întreaga societate românească.
Temele alese sunt momente și situații de viață, surprinse în cugetări poetice, din copilărie până la etapa de bunic. Momentele de fericire și de tristețe, lecțiile de viață oferite de rude, prieteni sau cunoscuți se succed și creează un amplu joc de lumini și umbre. Poemele în stil haibun, îmbinând texte în proză și poeme haiku, stabilesc un cadru de stampă japoneză, în care amintirile prind viață și ne îndeamnă la cugetări uneori nostalgice, alteori tonice.
Autorul este sensibil la aspectele modeste ale existenței, la momente memorabile ale anotimpurilor, cum ar fi iarna anilor 1953-1954, la florile primăverii și la frunzele care cad toamna, la comportamentul demn al unui invalid de război, al unui veteran sau al unui simplu recrut.
Volumul se încheie cu o selecție de poeme într-un vers, într-o frumoasă tradiție inițiată în literatura română de poetul Ion Pillat. De fapt, domnul Constantin Stroe a participat, acum câțiva ani, la o antologie de poeme într-un vers, alături de alți poeți membri ai Cenaclului.
Se spune că tinerețea ar fi vârsta poeziei și senectutea vârsta amintirilor. Găsirea unor filoane poetice în amintirile de-o viață îi permite lui Constantin Stroe să rămână tânăr și să întinerească asemenea codrului din cunoscutul poem eminescian de inspirație populară „Revedere”:
– Codrule cu râuri line,
Vreme trece, vreme vine,
Tu din tânăr precum ești
Tot mereu întinerești.
Mihai Popescu