◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro19.07.2024

Senior editor
sau editor senior?

Trăiesc de 36 de ani în America, am predat aproape 30 de ani în sistemul universitar american, dar câţiva ani şi în cel din România, de 29 de ani editez revista de cultură şi spiritualitate românească Lumină Lină / Gracious Light, sunt membru în Academica Oamenilor de Ştiinţă din România, în Uniunea Scriitorilor şi Uniunea Ziariştilor Profesionişti, ambele din România.

Menţionez aceste lucruri pentru a justifica mai bine cele ce urmează, dar în special pentru a ilustra tipurile de profesiuni şi profesionişti în cercurile cărora mă aflu, desigur, în afară de alte cercuri, ce ţin de familie, Biserică, întâlniri ocazionale.

În fiecare an am venit o dată sau de două ori în ţară cu drag şi dor. De fiecare dată însă, în toate conversaţiile mele, la cursuri, lecţii, prelegeri, conferinţe, interviuri, în scrierile mele, încerc să fiu mereu foarte atent să nu folosesc „englezisme” ca să nu fiu considerat snob (generând reacţii, mai degrabă nespuse, de tipul: „iată, vine şi ăsta şi se dă mare…”), deşi aud în jurul meu, în conversaţii directe sau în programe şi mijloace de comunicare clasice sau digitale, dar văd şi în scris chiar în reviste respectabile, cum limba română este literalmente inundată de „englezisme”, unele, adaptate corect, altele aproximativ, alte într-un mod de-a dreptul ridicol, o anomalie pe cât de frustrantă, pe atât de jignitoare pentru cel ce îşi asumă la nivel spiritual, cultural, naţional elementele fundamentale ale identităţii noastre ca popor, limba ce-o vorbim şi o scriem, fiind unul dintre aceste elemente esenţiale.

Una dintre sintagmele care îmi provoacă indignarea pe care o simt în astfel de situaţii este „senior editor” folosită în mod epidemic în tot mai multe ziare şi reviste, chiar şi acolo unde aceste publicaţii sunt conduse de oameni de cultură care au făcut clasele V-VIII în regimul comunist, când se făcea carte în mod serios, sau care au absolvit în acelaşi regim, facultăţi şi chiar doctorate şi bine ştiind că scriitorii şi ziariştii, mai ales dacă sunt şi profesori, dau tonul în cultura română, cel puţin la acest nivel, dacă nu şi în multe altele.

Căci întrebarea se pune: dacă şi noi, scriitorii şi ziariştii nu ştim să ne apărăm limba şi cultura şi orbiți de luminile (Parisului) Occidentului cădem în genunchi pe timp de noapte şi împrumutăm în bezna unei fascinaţii ieftine lucruri ce nu ne aparţin, deci noţiuni, fraze, cuvinte şi le aplicăm limbii române fără discernământ, fără filtru, fără o necesară şi adecvată adaptare, unde ajungem? Sau de ce să ne mai mirăm de schilodirea limbii române în fel şi chip, de barbarisme, de maimuțăreli lingvistice?

Când este vorba de reviste scoase de amatori care au mai puţină treabă cu literatura, cu gramatica sau cu limba română în general, căci şi dintre aceştia sunt unii care produc reviste, mirarea este mai mică atunci când e vorba de astfel de împrumuturi luate tale quale din engleză, în cazul exemplului la care mă refer.

Dar de acolo şi până la reviste ce sunt conduse de respectabili oameni de cultură este cale lungă. Şi mirarea este tocmai aici: cine împrumută de la cine? Cine urmează exemplul cui?

Când citesc expresia „senior editor” în publicaţiile noastre, mă simt ca atunci când aud expresia „îmi dau cu părerea” sau „nu se merită”! Nu ştiu dacă să râd sau să plâng, şi cel mai rău este că de cele mai multe ori este extrem de penibil să apostrofezi interlocutorul dându-i cuvenita povaţă.

În ziarele şi revistele de limbă engleză, este corect, potrivit gramaticii limbii să se spună „senior editor”, dar în limba română asta se traduce prin „editor senior”. Cum ar fi să zicem în românește şef-redactor în loc de redactor şef? Cum ar fi să zicem Domnul senior Ioan I. Popescu în loc de Ioan I. Popescu senior, sau junior Ioan Popescu în loc de Ioan Popescu junior?

Mai amuzant, am citit recent într-un text al unui scriitor şi formula „senior editorul”!

Dar în limba engleză, avem şi expresiile „managing editor”, „associate editor”, „deputy editor”; cum ar fi să le folosim în limba română ca-n engleză: „manager editor”, „asociat editor”, „deputat editor”, în loc de „editor administrativ”, „editor asociat” etc.?

De fapt, în engleză, editorul senior este, în principal, redactorul-şef al publicaţiei. În acest caz, a avea într-o revistă şi editor senior şi redactor şef devine redundant. Dar să zicem că este loc pentru amândoi, şi că, pentru a da prestigiu revistei, fondatorul ei încearcă să aibă acceptul de la mai multe personalităţi de a li se pune numele pe pagina redacţională (deşi nu întotdeauna însuşirea unor nume rezonante dau şi calitate revistei în mod automat).

Ce ar fi ca în loc de „senior editor” să scriem neaoș „bătrân editor”, sau mai pe româneşte „editor bătrân”?

Şi de ce trebuie neapărat să avem editori seniori? Atunci ar trebui să introducem şi categoria de „junior editor”, pentru că într-o redacţie poţi avea şi începători care se ocupă de revistă.

Deci „seniori editori”, „editori” şi „juniori editori”! Asta ar fi mai corect.

Nu este de ajuns ca o revistă să aibă doar categoria de „consilieri editoriali”?

Oare ce ar zice Eminescu dacă ar citi în mai toate publicaţiile noastre expresia schingiuită „senior editor”?

Dar întrebarea care rămâne este totuşi aceasta: unde ne sunt filologii? Ce fac filologii noştri?

 

Theodor Damian

UZPR New York

(Revista UZP, nr. 34/2024)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *