◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro21.06.2024

Sonete „pe strada gândurilor”

Întâlnirea cu volumul de sonete „Pe strada gândurilor” este a doua întâlnire cu  scrierile d-nei Gabriela Botici. O întâlnire cu poezia cu formă fixă, cu „cântecele” care creează efecte literare în cuplete de câte doua strofe cu patru versuri și doua strofe cu trei versuri, cuplete care introduc o schimbare de imagine, precum o piesă de teatru în două acte. 

Lecturarea cărtii m-a ajutat să plutesc prin anotimpuri, natură, stări și intrebări, să ma plimb pe strada trăirilor care construiesc realitatea Gabrielei Botici, atinsă de vibrația gândurilor personale:

„Și simt că-mi stăpânește dorita mea gândire (….)

Plutind spre nesfârșitul avut în stăpânire”.

Așa cum Eminescu a căutat perfecțiunea, la fel și Gabriela Botici caută perfecțiunea în alegerea rimelor, structurarea prozodică, arhitectura construcţiei şi toate cerinţele creaţiei acestei specii literare, ceea ce demonstrează meticulozitatea unui artist cu darul studiului şi amănuntului lingvistic şi o poetă înzestrată cu calități de sonetist.

Tematica textelor pe care le-am întâlnit lecturând volumul, e diversă, ea conturând personalitatea autorului, arătând totodată că limba română poate fi potcovită „cu potcoave de aur” așa cum afirma Nichita Stănescu în  „Fiziologia Poeziei”. Titluri precum „Feerie”, „Așteptare”, „Dorința”, „Iubește-mă” ne trimit, ca structură, la sonetul eminescian, în timp ce  Voi zbura? sau  „De ce?  aparţin, ca mod de construcţie, sonetului italian, în manieră petrarchiană:

„Și dacă moartea-i doar o transformare

Ce prinde viața, de ce ma înhață?

De ce nu știu să râd, de ce mă doare?”.

Corespondența dintre titlu și mesajul  versurilor este accentuată de autoare și prin reluarea în sonete a gândurilor si trăirilor, în care domină eul liric,  exprimate  prin intermediul figurilor de stil și al simbolurilor, într-un registru artistic, care pune accentul pe expresia poetică și elevată a sentimentelor personale, a pasiunii:

„Aripi din viața mea ai răscolit,

Sărutul îmi trădează nerăspunsul;

Ești răsăritul și vei fi apusul,

Sfera iubirii mele am cioplit”.  

Cred că secretul Gabrielei Botici este acela de a-şi trăi eul, respirând liric, fotografiindu-și sufletul poetic. Este modalitatea autoarei de a ne face să auzim sunetul versurilor sale, cât de matură este lumea ei, cât de fericită dar și cât de tristă  uneori.

Felicitări autoarei pentru că ne-a ajutat să descoperim lumea fascinantă a sonetului modern, să explorăm poezia cu rime elegante care va trece, cu siguranță, testul timpului!

  

                                         prof. drd. Maria Petrescu / UZPR București

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *