Din 2000 până în 2019, speranța de viață globală a crescut de la 67 de ani la 73 de ani. Până în 2050, ONU estimează că una din șase persoane din lume va avea 65 de ani sau mai mult. Pe măsură ce populația îmbătrânește, multe țări vor ajunge în curând la un punct în care mai mulți oameni părăsesc forța de muncă decât intră în ea: în Marea Britanie, acest punct poate fi atins până în 2029; în Brazilia, până în 2035; în India, până în 2048; în SUA, până în 2053. „Speranța de viață a continuat să crească de la mijlocul anilor 1850 în Marea Britanie. Dar vârsta de pensionare nu s-a schimbat atât de mult”, spune Rebecca Sear, profesor de populație și sănătate la London School of Hygiene and Tropical Medicine. „Dar vârsta de pensionare nu s-a schimbat atât de mult”.
Nu numai că vârsta țintă de pensionare nu s-a schimbat în concordanță cu circumstanțele moderne, dar este, de asemenea, „neclar de ce mijlocul anilor 60 a devenit o vârstă atât de focalizată pentru pensionare”, spune Gal Wettstein, economist principal de cercetare la Centrul de Cercetare pentru Pensionare de la Boston College, citat de BBC.
Cu toate acestea, multe programe guvernamentale continuă să folosească acest etalon ca standard. În SUA, Medicare, programul federal de asigurări de sănătate, este disponibil în prezent numai pentru adulții cu vârsta de 65 de ani și mai mult (există excepții pentru persoanele mai tinere cu dizabilități). Americanii devin eligibili pentru a primi beneficiile complete de securitate socială la vârsta de 67 de ani, aproximativ aceeași vârstă la care cetățenii britanici își pot solicita pensiile universale de stat. Dar la mijlocul secolului XX, când multe dintre aceste programe au fost puse în aplicare, speranța de viață era semnificativ mai scurtă: în Marea Britanie, de exemplu, era de aproximativ 66 de ani pentru bărbați și 71 de ani pentru femei. Pe scurt, alocațiile guvernamentale nu au fost concepute pentru a sprijini oamenii din anii 1980 și 1990 și nu au fost actualizate. Politicile care au fost odată stabilite pentru a sprijini lucrătorii pensionari pentru restul vieții lor nu mai sunt calibrate la circumstanțele moderne. „Viețile noastre devin mai lungi și suntem mai sănătoși până la vârsta mijlocie târzie”, punctează Chris Parry, lector principal în finanțe la Cardiff Metropolitan University.
În plus, bogăția generațională, care a asigurat cândva tinerilor o protecție financiară mai târziu în viață devine un lucru din trecut – potrivit experților, pentru prima dată în istoria umanității, există fluxuri de bogăție care merg în sens invers, de la generația părinți la generația bunici. Această lipsă a unei plase de siguranță tradiționale impune ca mulți lucrători din întreaga lume să rămână la locul de muncă peste vârsta de 65 de ani, pentru a genera suficiente economii ca să se poată pensiona. Datele din iunie 2023 de la compania americană de asigurări Northwestern Mutual au arătat că lucrătorii americani cred că „numărul magic” pentru economiile pentru pensii este de aproape 1,3 milioane de dolari – bogăție pe care majoritatea oamenilor nu o pot acumula până la 60 de ani. Mare parte dintre experți consideră că pensionarea la 60 de ani devine un vis tot mai îndepărtat. (redacția UZPR)
Foto: pixabay.com