◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro21.06.2024

Eminescu. Ipoteze și ipostaze (debut literar, debut publicistic, turnee)

Trecând peste faptul că marele Eminescu este Luceafărul constelațiilor scriitorilor din ianuarie, că are ziua de naștere preschimbată în „Ziua Culturii Naționale” sau că în satul Macea (de la granița de vest) pe Aleea Poeților are un bust și o Poiană de flori și plopi, acum, mai mult ca oricând, se cuvine să ne aducem aminte de începuturi literare și gazetărești.

 

***

În anul 1865 apărea la Pesta revista „Familia”. Iosif Vulcan primește un plic de la un elev  privatizat, de gimnaziu, din Cernăuți un plic cu poezia „De-aș avea”. Iată ce scrie redactorul Iosif  Vulcan: „Cu bucurie deschidem coloanele foaiei noastre (15 februarie 1866 n.6) acestui june numai de 16 ani” – și pentru care îi  răspunde și la Poșta redacției; M. E.din Cernăuți. (sursa: Maria Berenyi). Asupra  acestei prime îndrăzneli și încercări poetice, Iosif Vulcan va preciza peste 20 de ani tot în „Familia” decizia de  a-i româniza numele în Mihai  Eminescu. Poeziei mai sus amintite, îi va urma, tot  în Familia, o alta: „Speranța”.

 

***

Ca publicist și gazetar, Eminescu a militat pentru trezirea conștiinței naționale (și)  a macedoromânilor meseriași din Pestaa,Trieste  și Viena (pe vremea cât era student aici). Astfel, îi va îndemna pe negustori la o înălțare sufletească prin articole cu un astfel de  caracter.

Debutul publicistic s-a produs tot la Pesta. Astfel, în revista „Albina” (ianuarie, 1870) va publica articolul „O scriere critică”. Va urma un altul, în „Familia” (1870) cu titlul „Repertoriul nostru teatral” (semnată doar cu inițiale).

Sub pseudonimul Varro va publica în revista „Federațiunea” articole de larg interes, dar polemice și cu iz politic  și naționalist, pentru acele vremuri,1870, vizând scopul unirii. O parte din exegeții eminescieni a abordat (lamentabil) de ce Pesta și nu Dulcea Bucovină pentru un tânăr de șaisprezece ani sau douăzeci de ani (la vremea când Iosif Vulcan avea doar douăzeci și patru). Și, se cuvine să îi amintim și pe redactorii de la „Federațiunea”, în special, Alexandru Roman, un adversar al dualismului. De fapt, despre unele neplăceri ivite în presă cât și despre convingerile politice, Mihai Eminescu, însuși, îi va scrie lui Iacob Negruzzi (11 februarie 1871).

 

***

După turneul din Ardeal, Eminescu și Trupa Pascaly va călători cu trenul la Oravița (30 august 1868). Aici au fost așteptați la gară și preluați de 12 trăsuri și cazați la hotel Coroana (proprietari: Gabriel Miletici și Alexa Muntean). Se pare că la întâlnirea de la Arad, din casă avocatului Ioan Popovici  Desseanu (originar din Bichiș, Ungaria), unde se găsea și Iosif Vulcan, (18/19 august 1868), Mihai Eminescu i-ar fi înmânat acestuia poezia „La o artistă”, care a fost publicată în „Familia” (30 august 1868).

 

***

Prietenii arădene. Ioan Slavici l-a întâlnit pe Eminescu în iarna anului 1869 la Viena, unde amândoi urmau cursurile universitare. Un „copt înainte de vreme”, aşa l-a văzut Slavici pe Mihai Eminescu care, deşi avea doar 20 de ani, trăise până la vârsta studiilor universitare o viaţă zbuciumată, umblând ani de zile răzleţ ca sufleur în trupe de teatru şi care cunoscuse lipsurile, sărăcia şi părţile urâte ale vieţii. După ce s-au împrietenit, pentru Slavici, Eminescu a fost un nesecat izvor de ştiinţă, de înţelegere şi îndrumări bune. Dar nu numai șirianul Ioan Slavici s-a împrietenit la Viena cu Mihai Eminescu, ci și șoimoșanul Ioan Hozan (Hosan, conform altor surse). Biografii lui Ioan Hozan menţionează că acesta a ajuns să studieze la Viena ca urmare a unei Colecte băneşti în favoarea ţăranilor alungaţi de către moşierul din Tofăleni. Colecta s-a făcut şi printre studenţii din Viena, aceştia având în general contribuţii de un florin fiecare. Printre aceştia se afla şi Mihai Eminescu.

 

***

Eminescu la Șoimoș, Arad. În anul 1869, dr. Ioan Hozan găzduiește pe Mihai Eminescu și pe Ioan Slavici la Șoimoș, conform surselor din folclorul local, confirmate de surse maghiare și nemțești, de Enciclopedia Banatului „Banatterra” (https://archive.ph/xe88f) și de Dan Demșea, în articolul „Doctorul în drept și tenorul Ionel Hozan (1892-1964), în Brașovul muzical”, articol care a apărut în revista „Țara Bârsei”. serie nouă, Brașov, 2015, anul XIV (XXV), nr. 14, pagina 252. În acest articol, Dan Demșea preia informații din Biografia întocmită lui Ionel Hozan de către fratele lui, Nicolae Hozan, în 1965. De asemenea, Dan Demșea publică în anuarul Muzeului „Casa Mureșenilor”, „Țara Bârsei”, serie nouă, Brașov, 2005, nr. 4, și un articol închinat chiar lui Ioan Hozan: „Doctorul în medicină Ioan Hozan şi braşovenii”, unde, de asemenea, precizează despre aceste aspecte referitoare la prietenia medicului cu Mihai Eminescu și Ioan Slavici și la vizita acestora la poalele Cetății Șoimilor, în apropiere de Biserica Ortodoxă, unde locuia medicul.

 

***

La aniversarea Geniului universal, aceste teze/ipoteze, vin să completeze ampla sa biografie, „La steaua care-a răsărit / e-o cale-atât de lungă”, iar despre Eminescu în calitate de dramaturg, vom reveni.

 

Florica R. Cândea, UZPR, Filiala Arad

Carina A. Baba, Salon Gutenberg Arad

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *