◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro16.07.2024

ARTA PLASTICĂ
ȘI LITERATURA unite prin versurile MARIEI PETRESCU

Arta și literatura par să fie două surori ale unei mari  familii, ca ființe gemene ce s-au născut împreună și s-au dezvoltat în condiții mai grele sau mai ușoare dar mânuind același material uman. E drept că pictura a fost sora mai mare, căci a mângâiat sufletul și l-a exprimat înainte de apariția limbajului deși nimeni nu ar putea afirma cu toată tăria că în gândul omului primitiv care conducea piatra colorată scrijelind pereții peșterilor, nu răsunau germenii cuvintelor. Gândurile și emoțiile umane au fost întotdeauna prezente, chiar și în mintea omului primitiv, ceea ce leagă cele două forme de artă încă de la începuturile lor.

Arta și literatura ajung pe două căi diferite la conștiința noastră, dar ambele lucrează cu materialul subtil al vibrațiilor energetice, funcționând asemenea unui diapazon ce trezește în noi energii care de multe ori zac ascunse, neștiute și este suficient doar un semnal pentru a le trezi. Că este acest semnal vizual, generat de o imagine picturală colorată sau doar construită într-un mod în care ajunge exact la acei centrii neuronali producând, provocînd hormonul plăcerii și chiar de fapt, al fericirii sau dacă, parcurgând un text aparent simplu, gândurile noastre pornesc să călătorească pe tărâmurile fermecate ale imaginației, aceasta e mai puțin important. Căci principalul scop ascuns al artei a fost atins, acela de a declanșa hormonul satisfacției.

Pentru un consumator de frumos și mă refer la frumosul sub orice formă, domeniile se întrepătrund, nu mai există bariere. Multe opere literare au servit ca inspirație pentru pictori, iar unele picturi au fost create ca ilustrare a unor texte celebre. Și putem menționa numai „Divina comedie” a lui Dante,  care a generat tabloul lui Eugene Delacroix  sau „Fata cu cercel de perlă”  de Vermeer care a inspirat un minunat roman, de Tracy Chevalier. Interacțiunea dintre cele două arte a dus la dezvoltarea unor stiluri și mișcări artistice unice, în care se regăsesc elemente comune, teme, emoții sau simboluri. Ambele forme de artă pot transmite mesaje profunde și emoții puternice, completându-se reciproc în explorarea creativă a lumii înconjurătoare. Acest schimb constant de idei și influențe a contribuit la diversitatea și bogăția culturală a lumii artistice.  Pictura a ilustrat adesea scene și personaje din operele literare celebre, în timp ce literatura a fost inspirată de culorile, formele și emoțiile transmise de tablouri. Această interacțiune a condus la o îmbogățire reciprocă a limbajelor vizual și textual, contribuind la diversitatea și complexitatea artei în general. Cititorului i s-a întâmplat de multe ori, parcurgând un roman, să-și dea seama că pe ecranul minții se derulează imaginile alambicate și aglomerate ale unei picturi  de Breugel sau citind versuri să aibă  fixate pe retină imagini ale  unor acuarele descriind un apus de soare ori, tablouri ale unor elemente ale naturii care ne înconjoară și care, descrisă prin cuvinte sau cu ajutorul penelului pictorilor, contribuie la același final obținut, cel al satisfacției sufletești, al astâmpărării foamei de frumos.

Niciodată un tablou  nu seamănă perfect cu altul după cum un roman sau un poem  care descriu același eveniment, nu sunt identice. Ambele arte sunt exprimări cuantice ale unor momente infinitezimale care alcătuiesc împreună un întreg  ce nu este identic cu altul. Mâna pictorului crează culoarea, mâna poetului crează fărâma de viață și ambele transmit atmosfera, energia, benefică sau poate dureroasă, important este că transmit un mesaj. Pictura este o formă de artă  care se exprimă prin intermediul culorilor, formelor și compoziției. Prin intermediul pensulei și culorilor, artistul transmite emoții, idei sau mesaje, creând astfel o conexiune puternică cu privitorul. Această formă de artă oferă posibilitatea de a comunica fără cuvinte, captând atenția și provocând diverse reacții în rândul celor care privesc. Literatura în schimb, este o formă de artă care se exprimă prin intermediul cuvintelor, frazelor și povestirilor. Autorul transmite emoții, idei și mesaje complexe, creând universuri imaginare sau reflectând realitatea în mod subiectiv. Există o  relație profundă între cele două modalități de exprimare, ceea ce a  condus la o diversitate și bogăție culturală remarcabilă, în care artiștii au explorat și transmis mesaje și emoții în moduri complementare. Prin intermediul ilustrațiilor, reinterpretărilor și inspirației reciproce, pictura și literatura au creat un dialog creativ care a contribuit semnificativ la evoluția artei în general. Legătura dintre cele două arte evidențiază frumusețea și profunzimea creativității umane. Ambele oferă o deschidere  către lumea interioară a  cititorilor, permițându-le să se identifice cu opera privită sau citită, provocând imaginația și  stimulând gândirea oferindu-le o experiență estetică și intelectuală profundă. Interacțiunea dintre pictură și literatură poate crea o experiență artistică complexă și captivantă, oferindu-le oamenilor posibilitatea de a explora diversitatea expresiei artistice și de a se conecta cu diferite aspecte ale creativității umane.

Arta scriitorului transpune în vorbele mânuite un tablou cu puteri magice. Și „descălecând” de la teorie la realitate, să ne referim la un exemplu de combinare perfectă a celor două arte, iată, volumul apărut nu cu mult timp în urmă, și care este un exemplu de materializare a acestei legături dintre două arte complementare. Este vorba despre „Florile deschid cerul”, un album care îmbină imaginile, sentimentele, trăirile create de tablourile pictoriței Carmen Florian cu profunzimea versurilor  poetei  Maria Petrescu, care însoțesc aceste pagini de culoare.

Florile au fost vedete dintotdeauna în darul de a ne transpune într-o lume ideală, lume care știm cu toții că nu poate exista, ea fiind un punct terminus la care nu se ajunge niciodată dar către care se tinde asimptotic, spre infinit. Pictorița Carmen Florian ne poartă într-un scenariu fermecat, un basm frumos în care florile și culorile  ne transpun în acea lume euforică în care nimic nu poate fi urât sau rău, există numai starea de bine, pentru că există doar lumină, culoare și frumusețe.   „Niciodată un tablou nu seamănă cu altul”, chiar dacă artista pune pe pânză același buchet de flori sau  același colț de grădină, dar mâna sa i-a oferit nemurirea și  a transferat în imagini și o parte din sufletul său. 

Nici nu se putea o potrivire mai benefică între frumusețea delicată a imaginilor create pe pânză  și transpunerea sentimentelor produse, exprimate de poeta Maria Petrescu, cea care alătură fiecărui tablou câte o mică bijuterie în versuri. Aceste mini-poeme le descriu cu finețe, creând o poveste ce se alătură artei picturale, într-un glob de energie pozitivă.

Câte două catrene, așezate sub tablou, prelungesc starea de visare a privitorului, care,  coborând privirea plină de imaginile înflorite, continuă către altfel de imagini, zugrăvite în cuvinte meșteșugit combinate și care crează o atmosferă specială, ca o scenografie bine pusă la punct.

Versurile curg de la sine, precum o apă lină și în șipotul său transpune cititorul  în lumea specială în care parcă inspirăm parfumul fiecărui anotimp.

Maria Petrescu este un caracter puternic, echilibrat și pozitiv, reușind să găsească putere în tot ce o înconjoară. Arta sa poetică este subtilă și delicată, purtându-ne deopotrivă prin universul naturii  dar și al firii umane,  de la sentmentele alambicate ale maturilor, la cele fragile ale adolescenților sau ale copiilor. De multe ori vorbind despre personalitatea acestei  scriitoare există tentația de a o numi repetat, o ființă solară, căci ceea ce scrie sau felul în care acționează, ilustrează puterea pozitivă a astrului solar.

      Rămânând strict între limitele subiectului propus și privind  un tablou ce e prezintă  imaginea pură a unei dimineți de iarnă cu razele soarelui filtrate fin, găsim, iată, versuri care pot fi notate ca aforisme sau pot deveni haikuuri:

 

La marginea dimineții Pământului

Soarele privește tăcut printre crengi.

Versurile curg de la sine, precum o apă lină, și în șipotul lor transpune cititorul în lumea specială a imaginilor zugrăvite în cuvinte meșteșugit combinate. Arta poetică a Mariei Petrescu este subtilă și delicată, purtându-ne deopotrivă prin universul naturii și al firii umane.

Maria Petrescu a pătruns în esența tablourilor și ne-a redat convingător ceea ce ea a simțit în fața artei pictoriței, dar se contopește cu simțirea noastră, pentru că versurile sale  izvorăsc parcă din noi înșine. Arta ei verbală descrie perfect modul în care cele două surori, pictura și literatura, transformă lumea reală în artă. Cuvânt sau imagine, stilou ori penel, ele sunt doar instrumente, prelungiri ale  mâinii și sufletului creatorului, modul în care acesta crează în jurul nostru o aură protectoare prin care ne  poartă  către tărâmul Nirvanei.

       Eugenia Duță

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *