Pentru că la Salzburg suntem cu o oră mai devreme decât în România, uneori mai scăpăm din vedere acest lucru și ne lăsăm captați de programul stabilit la fusul orar unde trăim. Deodată primesc un apel telefonic de la soțul meu din biroul său care mă anunță:
„- A început Serata Eminescu, deschide repede!
-Dragul meu, dar eu mă pregăteam să plecăm împreună.
-Nu mai plecăm. Hai deschide repede să nu pierzi că e tare frumos!”
Așa am început noi, familia Gumann să vizionăm serata, fiecare de la calculatorul personal, fiecare din biroul său. După ce am ascultat cu atenție până la ultimul cuvânt, merg la soțul meu în birou să comentăm împreună. Când ajung acolo, el încă mai asculta.
„-Păi ce faci? îi spun eu nedumerită. Nu s-a terminat?
– Ba da, dar m-am întors să-l mai ascult pe Manega că tare frumos mai spune.”
Așa a fost la noi și cred că la mulți alții ca noi. Eu am un principiu dobândit ce-i drept de la părinți: nimic nu-i total rău, dacă ești puțin atent găsești ceva bun, în orice rău.
Așa am văzut eu această izolare pandemică, criticată de mulți, iar în cazul seratelor cred că pentru noi, membrii și nemembrii UZP din depărtare, iubitori de Eminescu, împătimiți de articole scrise bine și dornici să fim la curent cu realitatea, ne putem bucura să vă privim și asculta atent și de ce nu, ca în cazul nostru reasculta.
Am avut șansa să participăm și la o Serată „Eminescu jurnalistul” desfășurată la Institutul Cultural Român din București și vă înțeleg perfect dorul pe care îl invoca atât de dulce doamna Rodica Subtirelu, atmosfera prietenoasă și discuțiile de înainte de a începe evenimentul, îmbrățișările și bucuria revederii cu anumite persoane cunoscute de la alte evenimente culturale, discuțiile de după eveniment. Vă înțeleg perfect și aveți dreptate. Contactul direct cu publicul, este important.
Mi-a plăcut foarte mult expresia domnului președinte Glăvan, cum a spus în deschidere după frumosul imn „ … sper să vă placă produsele noastre …” Așa am spus și eu în urmă cu 3 ani la o lansare de carte la Universitatea Danubius din Galați, unde fusesem studentă, și apoi am revenit cu o dare de seamă a recoltei, în calitatea de produs al lor. Cred că fiecare din noi, învățăm ceva de la cei mai buni și cu experiență cu care ne întâlnim în decursul vieții.
Sub bagheta magică a domnului președinte Doru Dinu Glăvan, remarcăm diversitatea și bogăția informației, invitați cu o remarcabilă carieră profesională care prin discursul dumnealor ne determină să ne luăm notițe și mai apoi să ne documentăm lipsurile.
Am fost fost foarte bucuroasă să-l revăd pe remarcabilul eminescolog Theodor Codreanu care de fiecare dată îmi trezește fiorul nostalgiei locurilor natale din zona Hușilor. Am avut ocazia să-l cunosc și personal, iar în biblioteca noastră am două cărți scrise de domnia sa.
Prezența distinsei poete Mariana Păduraru este o bună alegere, emisiunea primind astfel o notă pastelată, iar vocea ei dulce moldovenească ne cucerește pe toți.
Da, Serata „Eminescu jurnalistul” creează dependență, te captează și vă înțeleg perfect dorința de a reveni la organizarea anterioară, însă pentru noi, cei din străinătate este o mare oportunitate să vă putem vedea la noi în casă, la mii de kilometri concret, în transmisie directă.
Da, este adevărat. UNIUNEA ZIARIȘTILOR PROFESIONIȘTI DIN ROMÂNIA sunt cu adevărat profesioniști și punctum.
De la Salzburg,
Daniela Gumann / UZPR
–