Pe 9 Mai 2022 am sărbătorit, în cadrul Filialei Olt a UZPR, Ziua de 9 Mai, din cele trei 
unghiuri/perspective/semnificații, la sediul Centrului Județean de Cultură și Arte Olt, unde am fost găzduiți de directorul general, dl. Vivi-Viorel Pintea, președintele ziariștilor din Filiala Olt. Ca-ntotdeauna, în ultimii doi ani, ne-a pus la dispoziție, pe lângă spațiu, asistență tehnică pentru imagine și sunet prin d-nii. IT-iști Gabriel Neț, Costinel Iamandi și Alin Bărbuia.
Cei care n-au putut fi prezenți fizic au întrat online. Seria l. s-a desfășurat de la 15,30-16,45.
Prima dată a vorbit colega prof. dr. Ștefania Marineanu, care ne-a descris Insula Șerpilor din punct de vedere geografic, geopolitic, dar și juridic. A vorbit în continuare colegul dr. ing. Marian-Teodor Popescu despre patriotismul și jertfa de sânge a ostașilor români, recitându-ne și poezii din ciclul Ostașii noștri, de Vasile Alecsandri.
A urmat colegul Jr. George Tulea, vicepreședintele Filialei noastre, care a descris cele trei semnificații, cu date istorice și diplomatice.
Maricela-Paraschiva Buicescu a descris succint cele trei mari evenimente care s-au împlinit în ziua de 9 mai în ani diferiți: 1877, 1945, 1950 și bineînțeles 2022, adică azi și aici, la Slatina, în cadrul Filialei Olt a UZPR.
Prin „interferențe elegante”, a vorbit și Paulian Buicescu, consilierul Filialei Olt a UZPR.
În încheierea primei părți a acestei triple celebrări, dl. Vivi-Viorel Pintea, Președintele UZPR-Olt, a avut o expunere elaborată despre cele 3mari sărbători, din punct de vedere teologic, geopolitic, socio-economic și cultural. Dânsul și-a exprimat speranța că glasul politicienilor calificați va face să tacă zăngănitul armelor, iar în viitor să se poată preveni orice conflict inter-statal, pentru a se preveni extinderea la nivel regional apoi planetar.
De la ora 17,00-18,45, s-a desfășurat „repriza a II-a” Sesiunii de celebrare a zilei de 9 Mai.
A vorbit colega ing. Margareta-Mariana Saimac, care a prezentat această temă și în diaspora din SUA (în Washington DC și în câteva orașe-satelit ale sale).
A continuat prof. Valerica Predescu, prin împărtășirea activităților de educație patriotică a elevilor prin lecturi și filme istorice.
A vorbit apoi colega prof. ing.Constantina Ionescu, despre munca de conștientizare a semenilor în această problematică pe traiectul Caracal-București.
Elena Manda din Călimănești, cu expertiză în Turism și Administrație Locală, ne-a relatat despre activitățile legate de ziua de 9 Mai, pe care le-a desfășurat la poalele Masivului Cozia.
Profesorul istoric Constantin Geantă ne-a prezentat rezumativ din pleiada de activități desfășurate cu elevii din 3 Școli, apoi la Bibliotecă și prin Revista „Cozia și Oltul” (care, alături de celelalte cinci publicații, apare sub sigla UZPR-Olt).
Cred până la convingere că și colegii-confrați jurnaliști români vor rosti măcar în gând:
La mulți ani, Independenței României!
La mulți ani Victoriei Păcii în România și în lume!
La mulți ani Uniunii Europene! (din care face parte vie și a noastră Românie)
*
9 Mai 1877. Proclamarea Independenței de Stat a României
În ziua de 9 Mai 1877, Guvernul României a abilitat pe Ministrul său de Externe, Mihail Kogălniceanu, să meargă în Camera Deputaților cu următoarea Declarație: „Suntem independenți, suntem națiune de sine stătătoare! Suntem dezlegați de legăturile noastre cu Înalta Poartă. Guvernul va face tot ce va fi în putință ca starea noastră de Stat Independent și de sine stătător, să fie recunoscută în Europa”.
Pe străzile Capitalei României, a izbucnit o procesiune spontană cu calești, trăsuri și torțe aprinse; mulți oameni își manifestau marea bucurie pe care o doriseră și moșii și strămoșii lor!
A doua zi, la 10 Mai, cele două Camere reunite (a Deputaților și Senatul), deci Parlamentul României, a Proclamat și votat Independența României, iar Domnitorul Carol l, a promulgat-o, fiind imediat publicată în Monitorul Oficial. Această Proclamație, nu s-a produs instantaneu, emoțional, nici întâmplător, ci a fost rodul dorințelor și strădaniilor acumulate în veacuri, de a scăpa de jugul turcesc.
Independența proclamată „de jure„, trebuia transpusă și în „de facto”, prin bătălii pe câmpurile de luptă, împotriva armatelor otomane.
Urmare a înțelegerii dintre Domnitorul Carol l, Țarul Alexandru ll și Marele Duce Nicolae, Carol l a preluat Comanda Trupelor Aliate Ruso-Române de la Plevna. Între 1877-1878, Armatele Aliate Ruso-Române, au ajuns la Constantinopole, forțând Imperiul Otoman să ceară armistițiu. Iată cum, încă o dată în Istoria Țării noastre, Oștirea română a dat dovadă de mult eroism, unii trecând în Veșnicie acolo, alții venind la vetrele lor, invalizi…Însă Istoria, a reținut: Victoria!
Desigur că victoria obținută pe câmpurile de luptă, trebuia recunoscută și de Puterile Europene, ceea ce s-a și realizat prin Tratatul de la San Stefano (19.02.1878.), întărit de Congresul de la Berlin (vara anului 1878), prin care România, a fost recunoscută ca Stat Independent! România își cucerise Independența cu arma și era printre cele 20 de Țări de pe harta Europei, cu acest Statut!
9 Mai 1945. Ziua Victoriei Coaliției Națiunilor Unite în cel de-al Doilea Război Mondial
Ziua de 9 Mai, marchează și Ziua Victoriei în Europa, când Aliații din Cel de-al Doilea Război Mondial, au obținut Victoria împotriva Germaniei Naziste, făcând să înceteze cea mai mare Conflagrație din Istoria Continentului European, dar și cu conexiuni și implicații pe alte Coninente: Asia, Africa, America de Nord.
Anul acesta (2022), se împlinesc 77 de ani de la sfârșitul Celui de-al Doilea Război Mondial. Nu vreau să fiu acuzată ce exces de patriotism, dar adevărul trebuie spus/scris, răspicat: prin Actul de la 23 August 1944, la care au participat toate forțele politice de atunci din România, sub coordonarea Majestății Sale, Mihai l, Regele României, s-a scurtat Războiul cu cel puțin 6 luni de zile. Acest aspect l-au recunoscut toate Țările Aliate, mai puțin URSS, care n-a tratat România ca Țară aliată…Radio Londra a spus că: „România, a făcut un Act de mare curaj”.
Cu toate că Armata Română a luptat cu tot eroismul, cu pierderi materiale și jertfe de vieți omenești nu doar pentru eliberarea Ardealului de Nord, ci și a Ungariei, Cehoslovaciei și Austriei, alții au fluturat „Steagul Victoriei” la Berlin…Documentele de Capitulare, au fost semnate între 7-9 Mai 1945., când Berlinul și Germania au fost împărțite în două părți, ca și Mapamondul…( Războiul Rece…).
Multe Țări Aliate, în frunte cu Anglia, au insistat ca România să beneficieze de Statutul de Țară co-beligerantă, dar URSS, s-a opus atât la Conferința cu Miniștrii de Externe de la Moscova (1945), cât și la Conferința de Pace de la Paris (1946), urmată în 1947 de Tratatele de Pace de la Paris. Atunci, România a ieșit ca stat învins cu pierderea următoarelor teritorii: Basarabia, Bucovina și Cadrilaterul (sudul Dobrogei). A recuperat Transilvania de Nord. România a contribuit substanțial la Victoria Țărilor Aliate, dar i-au fost furate multe atunci și mulți ani după aceea…
9 Mai 1950. Ziua Europei
În anul 1950, animat de ideea pacifistă de a preveni crearea altui conflict continental „în bătrâna Europă”, Ministrul de Externe al Franței, Robert Schuman, a venit cu propunerea ca Industriile de armament, să fie supravegheate cu maximă atenție! Pornind de la acest demers, s-a născut o Autoritate comună care să aibe principalul rol de a urmări, controla și verifica producția de cărbune și oțel. Această realizare este etichetată ca piatra de temelie a UE din zilele noastre.
Iată ce spunea Robert Schuman: „Pacea Mondială, nu poate fi asigurată fără a face eforturi creatoare proporționale cu pericolele cu care este amenințată. Contribuția pe care o poate aduce civilizației o Europă organizată și activă, este indispensabilă pentru menținerea unor relații pașnice. (Deoarece) nu am reușit să realizăm o Europă unită, ne-am confruntat cu Războiul…”. Tot el ne-a lăsat următoarele cuvinte despre Construirea Europei: „Europa nu va fi construită dintr-o dată, sau ca urmare a unui plan unic, ci prin realizări concrete care să creeze în primul rând o solidaritate „de facto”.
Tot în 1950, Robert Schuman a lansat istorica Declarație prin care a oferit un Plan de colaborare economică între Franța și Germania, dar și pentru eradicarea animozităților de veacuri dintre cele două Țări. Chiar dacă peste 35 de ani, în 1985 la Milano, Consliul European, a luat această Decizie. Declarația Schuman, a stat la fundamentarea marelui proces de construire a unei Europe Unite.
După o oarecare expectativă, alături de Franța și Germania, au aderat Italia și Benelux, iar la 18 Aprile 1951, la Paris, a fost semnat Tratatul de Instituire pentru Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului (CECO), din care făceau parte atunci: Franța, Germania, Italia, Luxemburg, Belgia și Olanda. Guvernele acestor Țări, au semnat la 25.03.1957, Tratatul de la Roma, care Instituia „Comunitatea Economică Europeană” (CEE).
Mai târziu, constatând avantajele economice, au intrat în acest Proiect de construire Europeană: Anglia, Irlanda și Danemarca (1973), Grecia (1981), Spania și Portugalia (1986), Finlanda, Suedia, Austria (1995), apoi la 1 Mai 2004, încă 10 Țări: Lituania, Letonia, Estonia, Malta, Cipru, Cehia și Slovacia, Polonia, Ungaria și Slovenia. În 2007, Bulgaria și ROMÂNIA! La mulți ani Uniunii Europene!
Maricela-Paraschiva-Buicescu / UZPR-Olt