Începuturile presei în limba română în Austria
Cu excepția cazurilor când nu erau interzise în mod expres de către cenzura Imperiului Austro-Ungar, cele mai importante ziare naționale (din Transilvania sau Țara Românească) puteau fi cumpărate din locuri publice, din chioșcurile de ziare aflate pe peroanele Staatsbahnhof, sau chiar în cele din oraș.
Lor li se adaugă presa de limbă română tipărită în Austria, aparținând diasporei românești,.
După Revoluția de la 1848, exilații români se puteau abona la ”Magazin Istoric pentru Dacia”(Viena, 1851), redactori fiind A.T. Laurian și N. Bălcescu.
Această publicație a exilului este continuată de ”Calendarul român” (Viena 1861), apoi de ziarul ”Albina”, (Viena 1866-1869), respectiv revista ”Stenograful Român” (15 iunie 1872), redactor Eugeniu Sucevean.
”RomänischeRevues”, este o altă publicație periodică, apărută la Budapesta, Viena și Sibiu sub conducerea lui C. Diaconovici (din 1894 „RomänischeJahrbücher”). Aceasta a promovat în special articole și studii privind istoria politică și culturală a românilor, mai ales a celor din Transilvania.
Presă de limbă română la Graz
La Graz este semnalat un focar de tipar românesc, aici fiind editate câteva cărți în limba română: Alexandru Bujor, ”Descripţiunea globului terestru”, Graz, 1874; Începând cu anul 1881, la Graz este editată o ”revistă ilustrată, bilunară”, în limba română, cu caracter beletristic și științific, în tipografia I. Janotta, sub redacția lui N. Enescu, având ca editor pe Paul Cieslar, purtând numele ”Amicul Familiei”. Apare până în 1884. Revista este însoțită de un supliment, ”Glumețul”, care se tipărește începând cu lunile ianuarie-aprilie 1882.
În anul următor, 1882,ca urmare a succesuluiînregistrat la Grazde această revistă ilustrată, N. Enescu decide să se adreseze și publicului de la Viena, redactând ”Gazeta ilustrată”, publicație culturală în limba română, editor proprietar Franz Bondy. Apare de 2-3 ori pe lună (în total 26 de numere); timp de un an, revista publică un supliment gratuit, ”Jurnalul de modă”, (Viena-oct.1882-oct.1883), prima revistă cu acest profil pentru comunitatea românească din Austria. Editura Franz Bondy era una dintre cele mai cunoscute în epocă, aici editându-se faimoase albume, cum ar fi cel dedicat celebrului pictor Hans Makart.
În timpul Primului Război Mondial, apare la Viena o publicație efemeră, difuzată în rândul soldaților români, purtând numele ”Timpul Nou”- ”Foaia soldaților români”, editor și redactor responsabil Filimon Taniac, fiind ”organ al Senatului Central al ofițerilor și soldaților români în Viena”. Aceasta se trimite ofițerilor și soldaților români, comunicându-le hotărârile Consiliului Național de la Alba Iulia. Apare și în 1919 (ian-august).
Intelectuali români pregătiți în instituții de învățământ din Graz
Centrul universitar Graz (renumit pentru instituțiile de învățământ tehnic, medical, artistic) a atras de-alungul timpului numeroși studenți.
Dintre aceștia, unii au devenit nume reprezentative ale culturii române:
Artemiu P. Alexi
Artemiu Publiu Alessi (Alexi) 1847-1896, studii universitare la Viena (1868/1869) și Graz (1870/1872). Doctorat în științe anuale, obținut la Graz, în 1874, profesor de științe naturale la gimnaziul năsăudean, cu articole în „Familia”, „Convorbiri literare”, „Isis sau Natura” (Bucureşti), la ziarul „Federaţiunea” (Pesta) şi alte publicaţii.
Acesta este primul cercetător român al florei dobrogene. A înființat la Năsud cea dintâi librărie românească, „Concordia”. Militant pentru eliberarea națională a românilor transilvăneni. Împreună cu un alt profesor din Năsăud va realiza prima monografie ”Resbelulu orientale illuslratu”, dedicată războiului independenţei naţionale, tipărită la Graz de editorul Paul Cieslar, aromân, care tipărea lucrări în limba română.
După dispariția asociației ”Românismul”, A. P. Alexi se înscrie în societatea studenților români ”Sentinela”. Aceștia purtau o bandă cu tricolor, cu inscripția numelui societății, precum și o beretă studențească în trei culori.
Eugen Bădărău, (19.09.1887, Folteşti, Galaţi – 11.03.1975, Bucureşti) Fizician. În speranța de a deveni inginer, a plecat în Austria şi s-a înscris la TechnischeHochschule din Graz. După doi ani de studii politehnice (1905–1907), dorind să perfecţioneze partea teoretică, pleacă în Italia şi se înscrie la Facultatea de Fizică de la Universitatea din Pisa, obţinând în 1911 licenţa în fizică
Vasile Burlă. Studiază greaca, latina, sanscrita, la Viena și Graz, remarcându-se la Iași ca filolog, fiind unul dintre cei mai apreciați profesori ai Colegiului Național, predând și la Universitate.
V. Burlă
Printre elevii săi au fost Nicolae Iorga și Mihail Sadoveanu. Membru al societății Junimea (1871). Vasile Burlă, împreună cu Eminescu şi L. Nastasi, îl vizitează pe fostul domnitor Al. I. Cuza, la locuinţa acestuia din Dobling-Bilrothstrasse nr.26, unde ,,au fost bine primiţi”.
Eminescu îl văzuse pe Cuza în anul 1864, în timpul vizitei acestuia la Botoşani. În timpul tratamentului la Balta Liman (1885), V.Burlă și P. Novleanu trimit bani lui Eminescu.
Teodor Ceontea, profesor de limba română, a studiat literatura la Graz si Viena. Devine în anul 1876 profesor la Institutul Pedagogic din Arad.
Elie (Ilie Dăianu) teolog, studiază la Budapesta și Graz (studii filologie). Tipărește la Sibiu, în anul 1914, lucrarea ”Eminescu în Blaj. Amintiri de ale contemporanilor”;
Gheorghe Dima(28.09/10.10.1847, Şcheii Braşovului – 4.06.1925, Cluj-Napoca). Compozitor, dirijor şi pedagog. Urmează şcoala de profil tehnic, mai întâi la Liceul Real din Viena şi apoi la Politehnica din Karlsruhe (Germania). Va lua lecţii de canto cu profesorul Heinrich Giehna, iar apoi, la Viena, cu Otto Uffmann. Hotărât să se dedice muzicii, va studia la Graz, sub îndrumarea lui Ferdinand Thieriot.
Ioan Mihu(17.10.1854, Vinerea, jud. Alba – 2.06.1927, Orăştie) Avocat. Dreptul la Graz, în Austria. Specializare la Budapesta şi Viena. A fost avocat la Orăştie. Fondator şi primul director al Băncii Ardeleana din Orăştie (1885–1905). A fost preşedinte al Fondului pentru Teatru Român în Transilvania şi a făcut o donaţie însemnată pentru înfiinţarea Fundaţiunii pentru Ajutorarea Ziariştilor Români din Ungaria.
Alexandru Mocioni. Studiile începute la Pesta, sunt continuate timp de 3 ani la Viena, și finalizate la Graz, unde obține titlul de doctor în drept.
Aurel C. Popovici. Publicist, născut la 1863 în Lugoj (Banat); A urmat apoi medicina la facultăţile din Viena şi Graz, făcând însă în acelaşi timp studii de filosofie şi ştiinţe politice.
Ion Răducanu. (20.03.1884, Bucureşti – 10.11.1964, Bucureşti) Economist. A absolvit Academia Comercială la Graz. Doctoratul în Finanţe la Universitatea din Berlin, 1902. În 1911 obţine, prin concurs, titlul de docent la Facultatea de Drept a UniversităţiiBucureşti; în 1912 redactează proiectul de lege pentru înfiinţarea Academiei Comerciale, instituţie care începe să funcţioneze în 1913.
Raul Şorban.(4.09.1912, Dej – 20.07.2006, Cluj) Istoric de artă. A studiat la Universitatea Catolică din Milano, Universitatea din Graz şi Universitatea Cluj, fiind licenţiat în istorie, filosofie şi drept. A fost profesor şi rector la Conservatorul de Muzică şi Artă DramaticăCluj, apoi la Universitatea Bucureşti (1963–1965).
Gerhard Csaki. (1888 – după 1925) face studii medicale la Innsbruck (1905–1906) și Graz (1906–1911), finalizate cu obținerea doctoratului (2 martie 1912). Se stabilește la Murau, în Styria (Austria)
Michael Eckard. (1873 – după 1921) a fost student medicinist la Innsbruck (1892–1893) și Graz (1893–1899, 1901), aici obținând titlul de doctor (1901).
Eduard Fabini. (1856–1901) student la farmacie, la Graz, în anii 1875 și 1876, revenit apoi la Iași. Aici își susține doctoratul în medicină și chirurgie (1897). Prim farmacist și chimist al Casei Spiridon din Iași, membru al Societăților farmaciștilor din România și din Graz (1891), membru ordinar al Societății de Științe fizice din București și al Societății medicilor și naturaliștilor din Iași (1894).
Otto Folberth. (1865–1943) urmează Facultatea de Medicină la Viena (1884–1885), Jena (1886) și Graz (1886– 1890)100. Doctorat la Graz în iulie 1890. Profesează în spitalul militar din Sibiu, apoi în diverse garnizoane.
Richard Graeser. (1895 – după 1929) a urmat studii economice și juridice la universitatea din Graz (1912–1913), apoi medicina la Cluj (1913–1920), obținând doctoratului la Cluj (21 februarie 1920).
Rudolf Graeser. (1853–1908) urmează medicina la Viena (1875–1878) și Graz (auditor, 1884). La 1894 obține titlul doctoral, după care practică homeopatia la Warnsdorf (azi, Varnsdorf în Cehia). Acolo a funcționat ca medic până la sfârșitul vieții sale.
Karl Hoch. (1839 – după 1914) studiază medicina și chimia la Graz (1862–1863), München (1863–1865) și Viena (1866).
Stagiul academic se încheie la Erlangen, prin obținerea doctoratului în medicină.
Carl Ipsen. (1866–1927) a studiat medicina la universitățile din Innsbruck (1884–1889), München (1885–1886) și Praga (1886). Obține doctoratul în medicină la Innsbruck (2 martie 1891) iar docența la Graz (9 martie 1894).
Carl Ipsen a fost colaboratorul de o viață al profesorului Julius Kratter (1848–1926) pe care îl însoțește de la Innsbruck la Graz, unde își ia docența. Desfășoară o rodnică activitate didactică la Innsbruck, unde este numit profesor de medicină legală (1896), fiind apoi ales decan al facultății de medicină (1905–1906, 1911– 1912), rector (1908–1909) și membru al Senatului universității (1918– 1921).
Johann (Hans) Oberth. (1886 – după 1933), studiază la Viena, Graz, Berlin, München și Cluj, aici susținându-și doctoratul (30 martie 1912).
Julius Oberth. (1862–1946) urmează medicina la universitățile din Viena (1881), Berlin (1882) și Graz (1884). Obține titlul de doctor în medicină la Viena (27 martie 1887),lucrând la clinicile de dermatologie, ginecologie și neuro-psihiatrie (1887–1890). Se mută la spitalul orășenesc din Sibiu, activând ca medic (chirurg) voluntar, apoi secundar (1891– 1896). A fost părintele lui Hermann Oberth (1894–1989) inventatorul rachetelor moderne și pionier al astronauticii.
Gustav Rosenauer. (1851 – după 1921) se pregătește în medicină la facultățile din Viena (1869–1870, 1873–1874), Berlin (1870–1871) și Graz (1872–1873).
August Johann Schuller. (1870 – după 1916) urmează un stagiu de studii medicale prelungit la Graz (1888–1896), obținând doctoratul în medicină generală (iulie 1898).
Karl Schuster. (1866 – după 1932) este student la medicină la Viena (1884–1885) și Graz (1885–1889). La Graz obține titlul de doctor în medicină generală (4–8 noiembrie 1890), apoi se specializează în farmacie. Se stabilește la Viena unde lucrează ca farmacist (Mag. Pharm. Dr. Karl Schuster, Apotheker in Wien). În noiembrie 1926, figurează ca farmacist domiciliat la Viena și co-proprietar al celebrei farmacii bucureștene ”La ochiul lui Dumnezeu”, alături de frații săi Fritz, Emil și Ella.
Heinrich Siegmund. (1867–1937) urmează medicina la Graz, între 1886 și 1892, studiile fiind încheiate prin doctorat.
Hermann Titus. (1882 – după 1946) Studii de medicină la Graz (1901–1907, cu o întrerupere în 1904) și tot acolo obține titlul de doctor în medicină generală (23 mai 1908). A urmat o carieră militară în armata Austro-Ungară (1909–1918). De la 1 decembrie 1919, Titus este încadrat în armata română (la Corpul VII din Sibiu) cu gradul de medic maior. Funcționează la diverse școli și unități militare, având gradul de locotenent-colonel (1923) și medic colonel (1928).
Samuel Wilk. (1872 – după 1930) efectuează studii de medicină la Innsbruck (1892), apoi la Graz (1893–1897), unde își ia doctoratul (octombrie 1898). Își începe cariera la Mediaș, iar peste ani devine medicul-șef al spitalului orășenesc.
Georg Schirkanyer. (1863, apr. 5, Marienburg – 18 iunie 1946, Bucureşti), farmacist austriac. După absolvirea a patru clase la Gimnaziul evanghelic din Braşov, s-a înscris la Şcoala Superioară de Farmacie din Bucureşti (1878); a urmat patru semestre de studii universitare (1882-1884) la Universitatea din Graz (Austria), devenind magistru în farmacie (1884); a lucrat aproape 10 ani ca farmacist-ajutor în Farmacia Naţională, a lui George Kaufmes, din Brăila; a fost membru al Societăţii farmaciştilor din România.
Dan Toma Dulciu / UZPR