◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro28.03.2024

,,I LOVE YOU,  DAR DĂ LOVELELE!’’

În aceste zile, când pandemo-isteria face casă bună cu aberanta scumpire a gazelor și a energiei electrice, bașca acuta criză politică declanșată de demiterea guWERNului Cîțu, iată că la orizont apare un nou subiect fierbinte. Subiect care, de data aceasta, privește direct breasla noastră, a jurnaliștilor.  Mă refer la lista gazetarilor care au fost plătiți- cu bănet serios nu glumă!- pentru a face propagandă PNL-ului și (de-acum)fostului său președinte Ludovic Orban. Sincer să fiu, nu aș fi dat prea mare atenție subiectului, fiindcă sunt convins că, și în jurnalism, ca și în alte profesiuni, mai există, din păcate, nu numai profesioniști și oameni de caracter, ci și veleitari și mercenari. De regulă indivizi obscuri și care, mai devreme sau mai târziu, își dau arama pe față, iar breasla îi trimite acolo unde le este locul. Adică în afara arenei! 

 Ce ne facem, însă, dacă, de data asta, pe lista cu pricina găsim nume grele, de notorietate, cum ar fi Grigore Cartianu, Oreste Teodorescu sau Oana Stănciulescu. Notorietate câștigată, nu zic ba, cu ceva ani de lucru în branșă, dar mai ales sub stindardul imparțialității, mai bine spus al neutralității politice. Subiect intens discutat acum treizeci de ani, adică atunci când democrația românească făcea primii pași de după prăbușirea regimului partidului unic. Și, bineînțeles, al gândirii unice. Discuții de care sunt convins că mulți confrați își mai amintesc și mă refer, în special, la dilema lui ,,a fi sau a nu fi adeptul unei ideologii sau al unui partid?’’ La drept vorbind, nu a fi, cât a recunoaște că ești sau nu ești așa ceva…

 Lucram, pe atunci, la ziarul ,,Dimineața’’, ziar despre care s-a spus pe drept cuvânt că este cotidianul PSDR(numele de atunci al actualului PSD) și mi-am permis să susțin, sub proprie semnătură, că nu văd nimic rău în faptul că un gazetar este adeptul unei doctrine politice. Cât privește acea îndelung clamată ,,neutralitate doctrinară’’, aduceam ca argument sau contr-argument, dictonul lui Aristotel: ,,Cel care are o filozofie, acela are una, iar cel care nu are, acela încă are una!’’  Periculos este, însă, să îți transformi adeziunea politică în dogmatism, în intoleranță față de alte viziuni, așa după cum, ascunzându-ți opțiunea politică sub masca pretinsei neutralități, să te folosești de acest statut pentru a impune respectiva ideologie. Tot ca pe o gândire unică! Pretextând, bineînțeles, că tu, jurnalistul X sau Y, ești deasupra partidelor și ,deci, spusele și   scrisele tale au valoare de imparțialitate absolută. De axiomă! Uitând sau, mai rău, sfidând admirabilele cuvinte ale regretatului Ioan Rațiu ,,Voi lupta până la ultima mea picătură de sânge pentru ca să ai dreptul să nu fii de acord cu mine’’. Magistrală definiție a democrației și a pluralismului, în adevăratul sens al termenilor!. 

 Din această nobilă perspectivă cred că trebuie să privim lucrurile și în cazul de față. Exemplul cel mai semnificativ fiind Grigore Cartianu, jurnalist care și-a căpătat o temută notorietate din vânătoarea de  ,,nostalgici ai comunismului’’ în care s-a angajat cu toate forțele. Pozând, bineînțeles, într-un supra neutru judecător, dacă nu chiar într-un prokuror imbatabil și inatacabil. Pentru ca, să vezi și să nu crezi, mai zilele trecute, să îl aflăm pe lista jurnaliștilor cam foarte  bine plătiți pe ștatele unui partid istoric. Bani care,de fapt, proveneau de la visteria statului fiind alocați din bugetul țării respectivului partid. Grigore Cartianu- zis parcă și ,,l*ecrivain’’- fiind numai unul dintre numele aflate pe acea listă a rușinii!

 De prisos, poate, să mai discutăm câtă credibilitate și ce valoare morală și civică mai au sentințele unor gazetari factura lui Grigore Cartianu et comp. Inși care, făcându-se că li se taie răsuflarea atunci când spun ,, i love you’’ unei doctrine sau unei formațiuni politice anume, adică  recunoscând și asumându-și în mod public această opțiune, aleg să spună- tot unei doctrine sau formațiuni politice- brutal de mercantilul slogan: ,,i love you, dar dă lovelele!’’ 

 Declarație făcută ,,con sotto voce’’, așa cum dă bine atunci când vrei să te ascunzi de gura lumii,de pudibund ce ești!…

                                                                   Șerban  CIONOFF           

Un comentariu pentru “,,I LOVE YOU,  DAR DĂ LOVELELE!’’

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *